Prospect Alprazolam Grindeks 0,25 mg comprimate
Producator:
Clasa ATC: derivați de benzodiazepină, codul ATC: N05BA12
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15608/2024/01-02-03-04-05-06 Anexa 2
NR. 15609/2024/01-02-03-04-05-06
NR. 15610/2024/01-02-03-04-05-06
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Alprazolam Grindeks 0,25 mg comprimate
Alprazolam Grindeks 0,5 mg comprimate
Alprazolam Grindeks 1 mg comprimate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Alprazolam Grindeks 0,25 mg comprimate
Fiecare comprimat conține 0,25 mg alprazolam.
Alprazolam Grindeks 0,5 mg comprimate
Fiecare comprimat conține 0,5 mg alprazolam.
Alprazolam Grindeks 1 mg comprimate
Fiecare comprimat conține 1 mg alprazolam.
Excipienți cu efect cunoscut:
Alprazolam Grindeks 0,25 mg comprimate
Fiecare comprimat conține 92,5 mg lactoză (sub formă de monohidrat) și 0,12 mg benzoat de sodiu (E 211).
Alprazolam Grindeks 0,5 mg comprimate
Fiecare comprimat conține 92,2 mg lactoză (sub formă de monohidrat) și 0,12 mg benzoat de sodiu (E 211).
Alprazolam Grindeks 1 mg comprimate
Fiecare comprimat conține 91,7 mg lactoză (sub formă de monohidrat) și 0,12 mg benzoat de sodiu (E 211).
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Alprazolam Grindeks 0,25 mg comprimat
Comprimat oval alb sau aproape alb (10 mm x 5 mm) cu o linie mediană pe o față și marcat cu „0,25” pe
cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Alprazolam Grindeks 0,5 mg comprimat
Comprimat oval de culoare roz deschis până la roz (10 mm x 5 mm) cu o linie mediană pe o față și marcat cu
„0,5” pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Alprazolam Grindeks 1 mg comprimat
Comprimat oval de culoare albastru deschis până la albastru (10 mm x 5 mm) cu o linie mediană pe o față și
marcat cu „1” pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicații terapeutice
Alprazolam Grindeks este indicat pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al anxietății la adulți.
Alprazolam Grindeks este indicat numai atunci când tulburarea este severă, dezabilitând sau supunând
persoana la o suferință extremă.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Doza și durata de utilizare trebuie ajustate în funcție de răspunsul individual, indicație și severitatea bolii.
Tratamentul inițial
La începutul tratamentului, doza este de 0,25 până la 0,5 mg alprazolam de trei ori pe zi.
Terapie de întreținere
Dacă este necesar, doza zilnică totală poate fi crescută treptat până la maximum 3 mg până la 4 mg
alprazolam, împărțită în doze individuale pe parcursul zilei.
Durata tratamentului
Alprazolam Grindeks trebuie utilizat în cea mai mică doză eficientă posibilă, pentru cel mai scurt timp
posibil și pentru maximum 2 – 4 săptămâni, incluzând procesul de reducere graduală a dozei. Necesitatea
continuării tratamentului trebuie reevaluată frecvent. Tratamentul pe termen lung nu este recomandat. Riscul
de dependență poate crește odată cu doza și durata tratamentului (vezi pct. 4.4).
Întreruperea
Întreruperea tratamentului cu alprazolam trebuie efectuată treptat și să nu depășească trepte a câte 0,5 mg la
interval de 3 zile, pentru a evita simptomele de sevraj. La unii pacienți, poate fi necesară o reducere și mai
lentă a dozei.
Grupe speciale de pacienți
Pacienți vârstnici și fragili sau pacienți cu dizabilități
Pacienții vârstnici și fragili sau pacienții cu dizabilități trebuie tratați cu doze reduse. Doza recomandată este
de 0,25 mg de două până la trei ori pe zi, care poate fi crescută treptat, dacă este necesar și doza este tolerată.
Pacienți cu insuficiență renală și/sau hepatică
Se recomandă prudență la pacienții cu insuficiență renală și hepatică ușoară sau moderată, iar doza trebuie
redusă, dacă este necesar. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, alprazolamul este contraindicat (vezi
pct. 4.3).
Insuficiență respiratorie
O doză mai mică este recomandată și pacienților cu insuficiență respiratorie cronică, din cauza riscului de
deprimare respiratorie.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea alprazolamului la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Prin
urmare, utilizarea alprazolamului nu este recomandată la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Alprazolam Grindeks este pentru administrare orală.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă, alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienții enumerați la
pct. 6.1,
- miastenia gravis,
- insuficiență respiratorie severă,
- sindromul de apnee în somn,
- insuficiență hepatică severă.
4.4. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Notă
Nu toate stările de tensiune, agitație și anxietate necesită tratament medicamentos. Acestea sunt adesea
semne ale unor boli fizice sau psihice și pot fi tratate prin alte măsuri sau tratament al afecțiunii de bază.
Riscuri rezultate din utilizarea concomitentă a opioidelor
Utilizarea concomitentă de alprazolam și opioide poate duce la sedare, deprimare respiratorie, comă și deces.
Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă a medicamentelor sedative, cum ar fi benzodiazepinele
sau a medicamentelor înrudite, cum ar fi alprazolamul, cu opioide, trebuie rezervată pacienților pentru care
nu sunt posibile opțiuni de tratament alternative.
Dacă se ia decizia de a prescrie Alprazolam Grindeks concomitent cu opioide, trebuie utilizată cea mai mică
doză eficientă, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi, de asemenea, recomandarea
generală privind doza la pct. 4.2).
Pacienții trebuie urmăriți îndeaproape pentru semne și simptome de deprimare respiratorie și sedare. În acest
sens, se recomandă insistent ca pacienții și persoanele care îi îngrijesc (dacă este cazul) să fie informați
despre aceste simptome (vezi pct. 4.5).
Dependență/Abuz
Utilizarea benzodiazepinelor poate duce la dezvoltarea dependenței psihice și fizice. Riscul de dependență
crește odată cu doza și durata tratamentului. În special, acest risc este crescut la pacienții cu antecedente de
dependență de alcool sau droguri. Acest lucru se aplică chiar și pentru intervalul de doze terapeutice și
indiferent dacă este prezent un factor de risc.
Riscul de dependență este crescut de utilizarea concomitentă a diferitelor benzodiazepine, indiferent dacă
aceste benzodiazepine au efect anxiolitic sau hipnotic.
Abuzul de medicamente este un risc cunoscut pentru alprazolam și alte benzodiazepine. Pacienții cărora li se
administrează alprazolam trebuie monitorizați corespunzător. Diversiunea este posibilă cu alprazolam. Au
existat raportări de decese în caz de supradozaj atunci când alprazolam a fost administrat concomitent cu alte
deprimante ale SNC, cum ar fi opioidele, alte benzodiazepine și alcoolul. Aceste riscuri trebuie luate în
considerare atunci când se prescrie sau se eliberează. Trebuie selectată cea mai mică cantitate adecvată,
pentru a minimiza riscul (a se vedea pct. 4.2, 4.8 și 4.9).
Simptome de sevraj
Dacă s-a dezvoltat dependența, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoțită de simptome de sevraj.
Acestea se pot manifesta prin cefalee, dureri musculare, anxietate extremă, stări de tensiune, neliniște
interioară, confuzie și iritabilitate. În cazuri severe, pot apărea și următoarele simptome: derealizare,
depersonalizare, hiperacuzie, amorțeală și parestezie la nivelul extremităților, hipersensibilitate la lumină,
zgomot și contact fizic, halucinații sau convulsii epileptice (vezi pct. 4.2 și 4.8).
Fenomene de rebound
În mod similar, dacă tratamentul de scurtă durată este întrerupt brusc, pot apărea fenomene tranzitorii de
rebound, fiind posibil ca simptomele care au dus la tratamentul cu benzodiazepine să reapară într-o formă
exagerată. Posibilele reacții însoțitoare sunt dispoziție labilă, stări de anxietate sau tulburări de somn și
neliniște. Fenomenele de rebound se pot manifesta, de asemenea, ca reacții fizice și psihice periculoase, cum
ar fi convulsii și psihoze simptomatice (de exemplu, delir de sevraj).
Deoarece riscul de simptome de sevraj sau fenomene de rebound este mai mare după întreruperea bruscă a
terapiei, se recomandă ca tratamentul să fie întrerupt prin reducerea treptată a dozei.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil și să nu depășească 2-4 săptămâni (vezi pct. 4.2).
Nu trebuie făcută o prelungire a timpului de tratament peste această durată fără o reevaluare a situației.
Poate fi adecvat să se informeze pacientul la inițierea tratamentului că tratamentul este limitat în timp și să se
explice exact modul în care doza va fi scăzută treptat. Există dovezi care sugerează că simptomele de sevraj
pot apărea în intervalul dintre administrarea dozelor atunci când se utilizează benzodiazepine cu acțiune de
scurtă durată, în special la doze mari. Când se utilizează benzodiazepine cu durată de acțiune prelungită, este
important să se informeze pacientul că nu trebuie să se treacă la administrarea unei benzodiazepine cu
acțiune de scurtă durată, deoarece pot apărea simptome de sevraj.
Amnezie
Benzodiazepinele pot provoca amnezie anterogradă; în majoritatea cazurilor, la câteva ore după administrare.
Aceasta înseamnă că, după administrarea medicamentului, pacienții pot efectua acțiuni pe care ulterior nu și
le pot aminti.
Acest risc crește odată cu valoarea dozei și poate fi redus printr-o durată suficient de lungă de somn
neîntrerupt (7 până la 8 ore).
Reacții psihice și „paradoxale”.
În special la pacienții vârstnici sau copii, pot apărea reacții psihice și „paradoxale” la utilizarea
benzodiazepinelor, cum ar fi neliniște, excitabilitate, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie, coșmaruri,
halucinații, psihoze, comportament inadecvat și alte tulburări de comportament. În astfel de cazuri,
tratamentul cu acest medicament trebuie întrerupt.
Toleranţă
După administrarea orală repetată de benzodiazepine timp de câteva săptămâni, poate apărea o pierdere a
eficacității (toleranță).
Depresie și idei suicidare
Benzodiazepinele și substanțele asemănătoare benzodiazepinelor nu trebuie prescrise singure pentru a trata
depresia, deoarece pot precipita sau crește riscul de sinucidere. Alprazolamul trebuie utilizat cu prudență, iar
cantitatea per prescripție trebuie limitată la pacienții cu semne și simptome ale unei tulburări depresive sau
cu tendințe suicidare.
Au fost raportate episoade de hipomanie și manie în asociere cu utilizarea alprazolamului la pacienții cu
depresie.
Psihoză
Benzodiazepinele nu sunt recomandate pentru tratamentul de primă linie al psihozelor.
Grupe speciale de pacienți
Pacienți vârstnici și pacienți cu dizabilități
Benzodiazepinele și medicamentele înrudite trebuie utilizate cu prudență la pacienții vârstnici, din cauza
riscului de sedare și/sau slăbiciune musculo-scheletică, care poate duce la căderi, adesea cu consecințe grave
la această populație. Se recomandă să se respecte principiul general al utilizării celei mai mici doze eficiente,
în special la pacienții vârstnici și/sau cu dizabilități, pentru a preveni dezvoltarea ataxiei sau a suprasedării.
Insuficiență renală sau hepatică
Dacă există insuficiență renală sau insuficiență hepatică ușoară sau moderată, se recomandă prudență, iar
doza trebuie redusă, dacă este necesar. Pacienții cu insuficiență hepatică severă nu trebuie tratați cu
benzodiazepine, deoarece terapia crește riscul de encefalopatie.
Insuficiență respiratorie
O doză mai mică este recomandată și pacienților cu insuficiență respiratorie cronică, din cauza riscului de
depriamre respiratorie.
Antecedente de abuz de alcool și droguri
La pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau droguri, benzodiazepinele trebuie utilizate numai cu
precauție extremă (vezi pct. 4.5).
Excipienți
Lactoză
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Sodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.
Benzoat de sodiu
Acest medicament conține benzoat de sodiu 0,12 mg în fiecare comprimat.
4.5. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Interacțiuni farmacodinamice
Alcool
Benzodiazepinele produc un efect aditiv atunci când sunt administrate concomitent cu alcool. Prin urmare,
nu este recomandată administrarea concomitentă cu alcool etilic. Asocierea cu alcoolul potențează efectul
sedativ al alprazolamului.
Medicamente psihotrope
Alprazolamul trebuie utilizat cu prudență atunci când este administrat concomitent cu alte medicamente
deprimante ale SNC. Poate apărea intensificarea efectului deprimant central, iar benzodiazepinele produc un
efect aditiv atunci când sunt administrate concomitent cu alte deprimante ale SNC sau medicamente
psihotrope, cum ar fi antipsihotice (neuroleptice), hipnotice, anxiolitice/sedative, antidepresive, analgezice
narcotice (de exemplu, opioide), antiepileptice, anestezice și antihistaminice sedative.
Cu toate acestea, atunci când se administrează alprazolam concomitent cu analgezice narcotice, poate apărea
potențarea euforiei, care poate duce la o dependență psihică crescută.
Clozapină
La administrarea concomitentă cu clozapină există un risc crescut de stop respirator și/sau cardiac.
Opioide
Utilizarea concomitentă a sedativelor, cum ar fi benzodiazepinele sau a medicamentelor înrudite, cum ar fi
alprazolamul, cu opioide, crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces, din cauza efectului
aditiv de deprimare a SNC. Doza și durata utilizării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4).
O atenție deosebită trebuie exercitată cu medicamentele care induc deprimare respiratorie, cum ar fi
opioidele (analgezice, antitusive sau terapie de substituție). Acest lucru este deosebit de important de luat în
considerare la vârstnici.
Interacțiuni farmacocinetice
Inhibitori ai CYP3A4
Interacțiunile farmacocinetice pot apărea atunci când alprazolamul este administrat împreună cu
medicamente care inhibă enzima hepatică CYP3A4 ducând la creșterea concentrațiilor plasmatice de
alprazolam.
Prin urmare, alprazolamul trebuie utilizat cu prudență la pacienții tratați cu aceste medicamente și poate fi
necesară o reducere a dozei atunci când aceste medicamente sunt utilizate concomitent.
Itraconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4, crește ASC și prelungește timpul de înjumătățire plasmatică
prin eliminare pentru alprazolam. Într-un studiu în care la voluntarii sănătoși s-a administrat itraconazol 200
mg/zi concomitent cu alprazolam 0,8 mg, ASC a fost crescută de două – trei ori, iar timpul de înjumătățire
prin eliminare a fost prelungit la aproximativ 40 de ore. Au fost observate și modificări ale funcției
psihomotorii afectate de alprazolam. Itraconazolul poate spori efectele de deprimare a SNC ale
alprazolamului, iar întreruperea administrării de itraconazol poate atenua eficacitatea terapeutică a
alprazolamului.
Nu este recomandată utilizarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4, cum ar fi itraconazol,
ketoconazol, posaconazol, voriconazol, inhibitori de protează HIV. Cu toate acestea, dacă se consideră
necesară utilizarea concomitentă de alprazolam și un inhibitor puternic al CYP3A4, doza de alprazolam
trebuie redusă la jumătate sau la o treime.
Tratamentul cu fluvoxamină prelungește timpul de înjumătățire al alprazolamului de la 20 de ore la 34 de ore
și dublează concentrația de alprazolam în plasmă. Când se utilizează concomitent, se recomandă jumătate din
doza de alprazolam.
Fluoxetina are un efect inhibitor moderat asupra metabolizării alprazolamului, ducând la creșterea
concentrațiilor plasmatice. Prin urmare, în timpul utilizării concomitente, efectele psihomotorii ale
alprazolamului sunt intensificate. Poate fi necesară ajustarea dozei.
Eritromicina inhibă metabolizarea alprazolamului. Concentrația de alprazolam în plasmă crește cu
aproximativ 50%. Administrarea concomitentă poate necesita ajustarea dozei.
Alți inhibitori ai CYP3A4 care sunt de așteptat să crească concentrația plasmatică a alprazolamului sunt
claritromicină, telitromicină, diltiazem și fluconazol. Poate fi necesară o reducere a dozei.
Cimetidina reduce clearance-ul alprazolamului, ceea ce poate intensifica efectul. Semnificația clinică a
interacțiunii nu a fost încă determinată.
Inductori ai CYP3A4
Deoarece alprazolamul este metabolizat prin intermediul CYP3A4, inductorii acestei enzime pot crește
metabolizarea alprazolamului.
Interacțiunile care implică inhibitori de protează HIV (de exemplu, ritonavir) și alprazolam sunt complexe și
depind de timp. Pe termen scurt, dozele mici de ritonavir au dus la o scădere mare a clearance-ului
alprazolamului, la prelungirea timpului de înjumătățire prin eliminare și la intensificarea efectelor clinice. Cu
toate acestea, la expunerea prelungită la ritonavir, inducerea CYP3A a compensat această inhibare. Această
interacțiune va necesita o ajustare a dozei sau întreruperea tratamentului cu alprazolam.
La pacienții aflați în tratament concomitent cu alprazolam și teofilină s-a constatat o concentrație plasmatică
semnificativ mai mică de alprazolam, comparativ cu pacienții tratați numai cu alprazolam, posibil din cauza
inducerii metabolizării. Semnificația clinică a acestei interacțiuni nu a fost încă determinată.
Carbamazepina pare să inducă metabolizarea alprazolamului, rezultând un efect redus. Semnificația clinică a
acestei interacțiuni nu a fost încă determinată. Efecte similare pot fi de așteptat la administrarea
concomitentă de rifampicină sau sunătoare.
Efectul alprazolamului asupra farmacocineticii altor medicamente
Au fost raportate creșteri ale concentrațiilor plasmatice de digoxină în cazul utilizării concomitente a dozei
de 1 mg alprazolam pe zi, în special la vârstnici (>65 de ani). Prin urmare, pacienții tratați concomitent cu
alprazolam și digoxină trebuie monitorizați îndeaproape pentru semne și simptome de toxicitate la digoxină.
Pacientul trebuie să fie informat cu privire la creșterea efectului de relaxare musculară (risc de cădere) atunci
când alprazolamul este utilizat concomitent cu terapia cu un relaxant muscular, în special la începutul
tratamentului.
Concentrația plasmatică a imipraminei și a metabolitului său desmetilimipramină poate crește cu 30% atunci
când sunt administrate concomitent cu alprazolam, din cauza inhibării metabolizării.
Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii alprazolamului
Următoarele administrări concomitente trebuie evitate:
Dextropropoxifenul poate inhiba metabolizarea/reduce clearance-ul alprazolamului, ceea ce duce la creșterea
concentrației plasmatice a alprazolamului și, prin urmare, la creșterea efectului alprazolamului. Tratamentul
concomitent cu dextropropoxifen trebuie evitat.
Nefazodona inhibă oxidarea alprazolamului mediată de CYP3A4, ceea ce are ca rezultat o dublare a
concentrației plasmatice a alprazolamului și riscul de intensificare a efectelor asupra SNC. Prin urmare, în
caz de administrare concomitentă, se recomandă reducerea dozei de alprazolam la jumătate din doză.
Interacțiuni care trebuie luate în considerare atunci când poate fi necesară ajustarea dozei:
Contraceptive: comprimatele contraceptive pot inhiba metabolizarea benzodiazepinelor, inclusiv oxidarea
alprazolamului, ceea ce poate duce la concentrații plasmatice mai mari și o amplificare a efectului
alprazolamului.
Omeprazol: poate inhiba metabolizarea alprazolamului, rezultând concentrații plasmatice mai mari și o
amplificare a efectului alprazolamului.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Nu este posibilă evaluarea riscului de malformație și a efectelor asupra dezvoltării și comportamentului în
timpul copilăriei timpurii la oameni, din cauza numărului redus de cazuri până în prezent și a documentării
insuficiente.
O cantitate mare de date din studiile de cohortă indică faptul că administrarea de benzodiazepine la începutul
sarcinii (trimestrul I) nu este asociată cu un risc crescut de malformații severe. Cu toate acestea, unele studii
epidemiologice caz-control au arătat dovezi ale unui risc crescut de palatoschizis.
Datele indică faptul că, după tratamentul matern cu benzodiazepine, riscul de palatoschizis pentru un copil
este mai mic de 2 la 1000, rata naturală a unor astfel de defecte în populația generală fiind de aproximativ
1 la 1000.
Tratamentul cu doze mari de benzodiazepine în timpul celui de-al 2-lea și/sau al 3-lea trimestru duce la o
scădere a mișcărilor fetale și la fluctuații ale ritmului cardiac fetal.
Există raportări de cazuri de malformații și retard mintal la copiii expuși prenatal după supradozaj cu
benzodiazepină și intoxicație.
Dacă, din motive medicale convingătoare, alprazolamul este administrat – chiar și în doze mici – în timpul
stadiile avansate ale sarcinii sau în timpul nașterii, se pot aștepta efecte asupra nou-născutului, cum ar fi
hipotonie axială, scădere a tonusului muscular și reflex de sugere redus, care duc la o creștere în greutate mai
mică (sindromul sugarului leneș). Aceste efecte sunt reversibile și pot dura între 1 până la 3 săptămâni, în
conformitate cu timpul de înjumătățire prin eliminare.
La doze mari, la nou-născuții pot apărea insuficiență respiratorie sau stop respirator și hipotermie. În plus,
simptome de sevraj, cum ar fi hiperexcitabilitatea, neliniștea și tremorul pot fi observate la câteva zile după
naștere, chiar dacă nu se observă sindromul sugarului leneș. Apariția simptomelor de sevraj postnatale
depinde de timpul de înjumătățire al substanței.
Alprazolam nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă starea clinică a femeii necesită tratament cu
alprazolam. Dacă alprazolam este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timpul
tratamentului cu alprazolam, pacienta trebuie informată cu privire la pericolul potențial pentru făt. Dacă
tratamentul cu Alprazolam Grindeks este necesar în ultima parte a sarcinii sau în timpul travaliului, trebuie
evitate dozele mari și eventualele simptome de sevraj și/sau sindromul sugarului leneș trebuie monitorizate la
nou-născut.
Alăptarea
Cantități mici de alprazolam sunt excretate în laptele uman, unde se acumulează. Prin urmare, Alprazolam
Grindeks nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Dacă în timpul alăptării sunt strict indicate doze repetate sau
mari de Alprazolam Grindeks, este necesară înțărcarea.
Nou-născuții metabolizează benzodiazepinele mult mai lent decât adulții.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Alprazolamul are o influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Sedarea, amnezia, capacitatea redusă de concentrare și afectarea funcției musculare pot avea un efect negativ
asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest lucru este valabil în special la începutul
terapiei, după creșterea dozei, după o durată insuficientă de somn și în asociere cu alcool sau alte
medicamente deprimante ale SNC (vezi pct. 4.5).
4.8 Reacții adverse
În funcție de sensibilitatea individuală a pacientului și de doza utilizată, pot apărea următoarele reacții
adverse, în special la începutul terapiei:
aplatizare emoțională, mișcări și mers instabile (risc de cădere, în special la pacienții vârstnici),
tulburări de vedere, efecte secundare în ziua următoare (amețeală, reacție redusă etc.), tulburări ale
sistemului nervos autonom (disfuncție a vezicii urinare) .
De regulă, aceste simptome se diminuează cu utilizarea repetată.
Rareori, poate apărea deprimare respiratorie, mai ales în timpul nopții.
Următoarele categorii sunt utilizate pentru exprimarea frecvenței reacțiilor adverse:
Foarte Frecvente Mai puțin Rare Foarte Cu frecvență
frecvente (≥1/100 și frecvente (≥1/10000 rare necunoscută
(≥1/10) <1>
<1>
disponibile)
Tulburări endocrine
Hiperprolactinemie*
Tulburări de metabolism și nutriție
Apetit
alimentar
scăzut
Tulburări psihice
Depresie Confuzie, Manie* Hipomanie*,
dezorientare, (vezi pct. 4.4), agresivitate*,
scădere a halucinații*, ostilitate*,
libidoului,
furie*, tulburări de gândire*,
anxietate,
agitație*, neliniște
insomnie,
dependență de psihomotorie*,
nervozitate,
medicament abuz de medicament*
libido
crescut*
Tulburări ale sistemului nervos
Sedare, Coordonare Amnezie Tulburări ale
somnolență, afectată, sistemului nervos
ataxie, tulburări echilibru autonom*, distonie*
afectat,
de memorie,
deficit de
disartrie,
atenție,
amețeli, cefalee
hipersomnie,
letargie,
tremor
Tulburări oculare
Vedere
încețoșată
Tulburări gastrointestinale
Constipație, Greaţă Vărsături Tulburări
xerostomie gastrointestinale*
Tulburări hepatobiliare
Hepatită*,
insuficiență hepatică*
Icter*
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Dermatită* Angioedem*, reacție
de fotosensibilitate*
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv
Slăbiciune
musculară
Tulburări renale și ale căilor urinare
Incontinență Retenție urinară*
urinară*
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Disfuncție Tulburări
sexuală* menstruale*
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală, Sindromul de Edem periferic*
iritabilitate sevraj la
medicament*
Investigații diagnostice
Modificare a Creștere a presiunii
greutății intraoculare*
* RAM identificate după punerea pe piață
Dependență și simptome de sevraj
Utilizarea benzodiazepinelor (chiar și în doze terapeutice) poate duce la dezvoltarea dependenței fizice și
psihice; pot apărea fenomene de sevraj și/sau rebound la terminarea terapiei (vezi pct. 4.4). Simptomele de
sevraj pot varia de la disforie ușoară și insomnie până la un sindrom major, care poate include crampe
abdominale și musculare, vărsături, transpirații, tremor și convulsii.
A fost raportat abuz de benzodiazepine (vezi pct. 4.4).
Amnezie
Benzodiazepinele pot provoca amnezie anterogradă (lacune de memorie pentru o perioadă după ingestie)
(vezi pct. 4.4).
Reacții psihice și „paradoxale”.
În special la pacienții vârstnici sau copii, pot apărea reacții psihice și „paradoxale” la utilizarea
benzodiazepinelor, cum ar fi neliniște, excitabilitate, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie, coșmaruri,
halucinații, psihoze, comportament inadecvat și alte tulburări de comportament. În astfel de cazuri,
tratamentul cu acest medicament trebuie întrerupt.
Depresie
Depresia preexistentă poate fi demascată în timpul utilizării benzodiazepinelor (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu alprazolam nu ar trebui să pună viața în pericol, cu excepția cazului în care este combinat cu
alte deprimante ale SNC, cum ar fi opioidele, alte benzodiazepine și alcool.
În abordarea terapeutică a supradozajului, trebuie întotdeauna luat în considerare faptul că au fost luate mai
multe substanțe în același timp (intoxicație combinată cu medicamente). Supradozajul cu benzodiazepine,
inclusiv alprazolam, se manifestă de obicei prin diverse grade de deprimare a sistemului nervos central,
variind de la somnolență la comă. În cazurile ușoare, simptomele includ somnolență, tulburări de vorbire,
confuzie mentală și letargie; în cazuri mai grave, simptomele pot include ataxie, hipotonie, hipotensiune
arterială, deprimare respiratorie, rar comă și foarte rar chiar deces.
Toxicitate
Concentrațiile sanguine de alprazolam raportate pentru intoxicațiile mortale la om sunt extrem de variabile.
Concentrațiile plasmatice toxice ale alprazolamului variază între 0,1 și 0,4 μg/ml, în timp ce unele rapoarte
au menționat concentrațiii sanguine postmortem de alprazolam variind între 2,1 și 2,3 μg/ml.
Abordare terapeutică
Tratamentul de bază pentru supradozajul acut cu alprazolam este terapia de susținere, care poate include
menținerea permeabilității respiratorii, monitorizarea funcțiilor respiratorii și circulatorii. Trebuie asigurat
accesul intravenos (IV) pentru lichide.
Pacienții cu semne mai ușoare de intoxicație, care sunt încă conștienți, trebuie lăsați să doarmă sub
observație medicală. Dacă pacientul este conștient, se poate administra cărbune activat în decurs de o oră de
la ingerarea medicamentului pentru a reduce absorbția, dar trebuie luat în considerare raportul beneficiu-risc
(din cauza riscului de aspirație).
Diureza forțată sau hemodializa nu sunt utile.
În cazuri severe, flumazenilul (un antagonist specific benzodiazepinelor) poate fi utilizat ca adjuvant pentru
abordarea terapeutică a tulburărilor funcțiilor respiratorii induse de supradozaj. Flumazenil poate crește riscul
de convulsii.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivați de benzodiazepină, codul ATC: N05BA12
Alprazolamul este o substanță psihotropă din clasa 1,4-triazolobenzodiazepinelor și se leagă cu mare
afinitate de receptorii specifici de benzodiazepină din SNC. Alprazolamul sporește efectul inhibitor al
transmiterii GABA-ergice asupra diferitelor ansambluri neuronale. Acest lucru are ca rezultat proprietăți care
suprimă tensiunea, agitația și anxietatea, precum și efecte sedative și hipnotice. În plus, alprazolamul
demonstrează proprietăți relaxante musculare și anticonvulsivante.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Alprazolamul se absoarbe rapid și bine după administrarea orală. Concentrațiile plasmatice maxime sunt
atinse după 1 până la 2 ore după administrarea orală a unei doze unice. Biodisponibilitatea alprazolamului
este de 80%.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este de 70 până la 80%.
Volumul mediu de distribuție este de 1,0 până la 1,2 l/kg și este semnificativ mai mare la pacienții obezi.
Metabolizare
În plus față de alprazolamul nemetabolizat (aproximativ 20%), alfa-hidroxialprazolamul (aproximativ 17%)
și un derivat de benzofenonă sunt excretați ca metaboliți principali. În plus, au fost identificați mulți alți
metaboliți. Activitatea farmacologică a alfahidroxialprazolamului este de aproximativ 50%, comparativ cu
alprazolam. Derivatul de benzofenonă nu prezintă activitate farmacologică. Din cauza concentrației lor
plasmatice scăzute, este probabil ca metaboliții să contribuie în măsură redusă la efectul terapeutic.
Alprazolamul traversează bariera placentară și este secretat în laptele matern.
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare după administrarea unei doze unice este între 12 și 15 ore.
Timpul de înjumătățire plasmatică al celor doi metaboliți principali este similar cu cel al alprazolamului.
Aproximativ 20% din doză este excretată nemodificată pe cale renală.
Farmacocinetica la grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare poate fi prelungit la bărbații vârstnici.
Insuficiență renală
Deoarece rinichiul reprezintă principalul organ excretor, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare
poate fi prelungit dacă funcția renală este afectată.
Insuficiență hepatică
În cazurile de disfuncție hepatică, sunt de așteptat metabolizare întârziată a substanței active și prelungirea
timpului de înjumătățire plasmatică prin eliminare.
5.3 Date preclinice de siguranță
După administrarea de alprazolam timp de 24 luni, la femelele de șobolan s-a observat o tendință către o
creștere dependentă de doză a incidenței cataractei, iar la șobolanii masculi s-a observat accentuarea
vascularizației corneene. Într-un studiu de toxicitate cronică (12 luni) efectuat la câini, au apărut convulsii la
doze mari administrate oral, care s-au dovedit letale la unele animale. Relevanța la om este neclară.
Studiile privind mutagenitatea alprazolamului au fost negative. Studiile pe termen lung la șobolani și șoareci
nu au evidențiat niciun potențial tumorigen pentru alprazolam.
Nu a fost găsită nicio afectare a fertilității masculine și feminine la animalele din studii, deși faptul că
alprazolamul traversează placenta a fost demonstrat în studiile la animale. În studiile efectuate la șobolani și
iepuri, s-au observat efecte asupra embrionilor și malformații ale scheletului, după doze foarte mari. Nu sunt
disponibile date privind dezvoltarea peri- și postnatală după administrarea de alprazolam. Cu toate acestea,
există indicii de tulburări de comportament la descendenții rozătoarelor expuși la alprazolam.
Studiile la animale cu alprazolam au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină (E460)
Amidon de porumb pregelatinizat
Docusat de sodiu
Benzoat de sodiu (E211)
Stearat de magneziu (E572)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E551)
Oxid roșu de fer (E172) (numai comprimatele de 0,5 mg)
Lac indigo carmin (E132) (numai comprimatele de 1 mg)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Comprimate de 0,25 mg: 18 luni
Comprimate de 0,5 mg: 2 ani
Comprimate de 1 mg: 2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25 C.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutii cu blistere din OPA-Al-PVC/Al care conțin 10, 20, 30, 50, 60 sau 100 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
AS GRINDEKS
Krustpils iela 53,
Rīga, LV-1057,
Letonia
Tel: +371 67083205
E-mail: [email protected]
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
15608/2024/01-06
15609/2024/01-06
15610/2024/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2024
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2024