Prospect Algostop 1000 mg pulbere pentru soluție orală în plic
Producator:
Clasa ATC: analgezice şi antipiretice, derivaţi de pirazolonă, codul ATC: N02BB02
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 12694/2019/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Algostop 1000 mg pulbere pentru soluție orală în plic
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare plic conţine metamizol sodic monohidrat 1000 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluție orală în plic
Pulbere albă sau aproape albă, cu miros de căpșuni.
Soluție reconstituită incoloră, limpede până la aproape opalescentă, cu miros de căpșuni
Conţinutul plicului se dizolvă într-un pahar cu 100 ml apă rece sau apă la temperatura camerei şi se
bea.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Dureri acute severe postlezionale sau postoperatorii, colici, dureri de cauză tumorală, alte dureri severe
acute sau cronice, atunci când alte mijloace terapeutice nu sunt indicate.
Combaterea febrei, atunci când aceasta este refractară la alt tratament.
4.2 Doze și mod de administrare
La adulţi
1 plic (1000 mg) de 1-3 ori pe zi.
Doza şi durata tratamentului vor fi determinate în funcţie de intensitatea sindromului dureros.
La copii în vârsta de peste 15 ani
1 plic (1000 mg) de 1-3 ori pe zi.
Doza în 24 ore nu trebuie să depășească 5 g metamizol sodic aproximativ (aproximativ 70 mg/kg).
Mod de administrare
Conţinutul plicului se dizolvă într-un pahar cu 100 ml apă rece sau apă la temperatura camerei şi se
bea.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Hipersensibilitate la alţi derivaţi de pirazolonă (de exemplu fenazonă, propifenazonă) sau la
pirazolidine (de exemplu fenilbutazonă, oxifenbutazonă), inclusiv antecedente de agranulocitoză
provocată de una dintre aceste substanţe.
- Granulocitopenie (<1500/mm3) sau antecedente de agranulocitoză de diverse cauze.
- Insuficienţă a măduvei hematoformatoare (de exemplu, după administrarea de citostatice) sau
tulburări ale sistemului hematopoietic.
- Antecedente de bronhospasm sau alte reacţii anafilactoide (de exemplu urticarie, rinită,
angioedem) la analgezice, cum sunt: salicilaţi (acid acetilsalicilic), paracetamol, diclofenac,
ibuprofen, indometacin, naproxen.
- Porfirie hepatică (risc de acutizare a porfiriei).
- Deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (risc de hemoliză).
- Insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă severe;
- În primul şi ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
- Alăptare (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Rar, în cursul administrării, pot să apară reacţii adverse cu potenţial letal, induse de metamizol:
agranulocitoza şi şocul anafilactic, care pot evolua până la deces.
Agranulocitoză
Agranulocitoza indusă de metamizol este un proces imunoalergic care durează cel puţin o săptămână.
Această reacţie este foarte rară, poate fi severă, pune în pericol viaţa şi poate fi letală.
Nu este dependentă de doză şi poate să apară oricând în cursul tratamentului.
Toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească administrarea medicamentului şi să se adreseze imediat
medicului dacă apar oricare dintre următoarele semne sau simptome, posibil corelate cu neutropenia:
febră, frisoane, dureri în gât, ulceraţii la nivelul cavităţii bucale.
Dacă apare neutropenie (<1500 neutrofile/mm3), tratamentul trebuie întrerupt imediat, iar
hemoleucograma completă trebuie controlată de urgenţă şi monitorizată până la revenirea valorilor la
normal.
Pancitopenia
În caz de pancitopenie, trebuie întrerupt imediat tratamentul, iar hemoleucograma completă trebuie
monitorizată până la revenirea valorilor la normal.
Toți pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat consult medical dacă apar semne și simptome care
sugerează tulburări hematologice în timpul administrării de metamizol (de exemplu stare generală de
rău, infecție, febră persistentă, echimoze, sângerare, paloare).
Şocul anafilactic: apare, în principal, la pacienţi sensibili. De aceea, metamizolul trebuie prescris cu
prudenţă la pacienţi astmatici sau cu teren atopic (vezi pct. 4.3).
Anafilaxia/reacţiile anafilactoide:
La alegerea căii de administrare, trebuie luat în considerare faptul că administrarea parenterală este
însoţită de un risc mai mare de apariţie a reacţiilor anafilactice/anafilactoide.
Prezintă risc deosebit de a dezvolta reacţii anafilactoide potenţial severe la metamizol în special
pacienţii cu (vezi pct. 4.3):
- astm bronşic, în special în cazul unei polipoze rinosinusale concomitente.
- urticarie cronică.
- intoleranţă la alcool etilic, de exemplu pacienţii care reacţionează chiar şi la cantităţi mici de
băuturi alcoolice, cu simptome cum sunt strănut, lăcrimare şi înroşirea pronunţată a feţei.
Intoleranţa la alcool poate indica existenţa unui sindrom de astm indus de analgezice
nediagnosticat anterior.
- intoleranţă la coloranţi (de exemplu tartrazină) sau conservanţi (de exemplu benzoaţi).
Înainte de a se administra metamizol, pacientului trebuie să i se facă o anamneză corespunzătoare.
La pacienţii la care s-a descoperit că au un risc deosebit pentru reacţii anafilactoide, metamizolul
trebuie utilizat numai după evaluarea atentă a riscului posibil comparat cu beneficiul aşteptat.
Dacă urmează să se administreze metamizol în astfel de condiţii, este necesară supraveghere medicală
atentă şi trebuie avute la dispoziţie mijloacele necesare pentru un tratament de urgenţă.
Reacţii adverse cutanate severe
La utilizarea de metamizol, au fost raportate reacţii adverse cutanate care pun în pericol viaţa
(sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică). Dacă apar simptome sau semne de
sindrom Stevens-Johnson sau de necroliză epidermică toxică (cum sunt erupție cutanată progresivă, de
multe ori cu vezicule sau leziuni ale mucoasei), trebuie întrerupt imediat tratamentul cu metamizol şi
acesta nu mai trebuie vreodată reînceput.
Pacienţii trebuie informaţi cu privire la semnele şi simptomele reacţiilor cutanate şi monitorizaţi cu
atenţie, în special în primele săptămâni de tratament.
Hipotensiunea arterială
Administrarea metamizolului poate determina, în unele cazuri, hipotensiune arterială izolată (vezi şi
pct. 4.8).
Aceste reacţii sunt, probabil, dependente de doză.
Pentru a evita apariţia hipotensiunii arteriale severe, pot fi necesare anumite măsuri preventive (de
exemplu stabilizare hemodinamică):
- La pacienţii cu hipotensiune arterială preexistentă, cu pierdere de lichide sau deshidratare, cu
instabilitate circulatorie sau cu insuficienţă circulatorie la debut, este necesară stabilizarea
hemodinamică înainte de administrarea metamizolului.
- La pacienţii cu febră mare, trebuie luate măsuri de precauţie.
La astfel de pacienţi, indicaţia de administrare a metamizolului trebuie stabilită cu prudenţă deosebită
şi, dacă se va administra metamizol în aceste situaţii, trebuie utilizat sub supraveghere medicală
strictă. Pot fi necesare măsuri preventive (stabilizare hemodinamică) pentru a diminua riscul de
hipotensiune arterială.
La pacienţii la care scăderea tensiunii arteriale trebuie evitată, cum sunt pacienţii cu stenoză severă a
arterelor coronare sau cerebrale, metamizolul trebuie administrat numai sub monitorizare
hemodinamică atentă.
În timpul administrării de metamizol, trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice.
La pacienţii cu afectare a funcţiei renale sau hepatice, trebuie evitată administrarea de doze mari de
metamizol, deoarece este redusă viteza de eliminare a acestuia.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Metamizolul sodic poate să scadă concentraţia plasmatică a ciclosporinei; în concecinţă, în cazul
administrării concomitente, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a ciclosporinei, precum şi
creatininemia.
De asemenea, poate potenţa efectul alcoolului etilic.
Utilizarea metamizolului împreună cu metotrexat poate creşte hematotoxicitatea metotrexatului, în
special la pacienţii vârstnici. Prin urmare, această asociere trebuie evitată.
Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt
administrate concomitent. Prin urmare, această asociere trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care
iau doze mici de acid acetilsalicilic pentru cardioprotecţie.
Metamizolul poate determina scăderea concentraţiilor plasmatice de bupropionă. Prin urmare, este
recomandată precauţie la administrarea concomitentă de metamizol şi bupropionă.
Nu se recomandă asocierea metamizolului cu alte medicamente cunoscute ca mielotoxice.
Derivaţii de pirazolonă pot interacţiona cu captopril, litiu şi triamteren. Metamizolul poate să modifice
eficacitatea antihipertensivelor şi diureticelor (cu excepţia furosemidului).
La pacienţii care utilizează metamizol a fost raportată interferenţa cu testele de laborator care utilizează
reacția Trinder sau reacţii asemănătoare (de exemplu teste pentru măsurarea valorilor serice ale
creatininei, trigliceridelor, colesterolului HDL și acidului uric).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Studiile preclinice efectuate la animale, cu doze mari de metamizol, au pus în evidenţă efecte
teratogene.
Metamizolul traversează bariera placentară. La făt există riscul afectării hematologice. Administrarea
metamizolului într-un moment apropiat de cel al naşterii poate determina închiderea prematură a
canalului arterial. Metamizolul este doar un slab inhibitor al sintezei prostaglandinelor, dar nu poate fi
exclus riscul apariţiei de complicaţii perinatale, ca urmare a afectării agregării plachetare, atât la
mamă, cât şi la nou-născut.
Ca urmare a datelor prezentate, administrarea metamizolului este contraindicată în primul şi în ultimul
trimestru de sarcină; în trimestrul al doilea se poate utiliza numai dacă este absolut necesar, în doze cât
mai mici şi pe o perioadă cât mai scurtă.
Alăptarea
Metaboliţii medicamentului sunt eliminaţi în laptele matern. În timpul administrării metamizolului şi
timp de 48 ore după administrare, alăptarea trebuie evitată.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Administrat în dozele recomandate, metamizolul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
La administrarea de metamizol în doze mari, trebuie luat în considerare faptul că poate afecta
capacitatea de concentrare şi de reacţie, ceea ce constituie un risc de accidente, mai ales dacă se
asociază cu consumul de alcool etilic.
4.8 Reacții adverse
Tulburări hematologice şi limfatice:
Anemie aplastică, agranulocitoză și pancitopenie (care pot avea evoluţie letală), leucopenie și
trombocitopenie.
Aceste reacții sunt considerate de natură imunologică. Ele pot apărea chiar și după ce Algostop a fost
utilizat anterior în mai multe rânduri, fără complicaţii.
Agranulocitoza: poate ameninţa viaţa şi poate fi letală. Semnele agranulocitozei sunt: leziuni
inflamatorii ale mucoaselor (oro-faringiană, perianală şi genitală), dureri în gât, febră (chiar persistentă
sau recurentă), frisoane. Cu toate acestea, în cazul unui pacient care urmează un tratament antibiotic,
simptomele caracteristice agranulocitozei pot fi minime. Viteza de sedimentare a hematiilor este mult
crescută, în timp ce mărirea ganglionilor limfatici, de obicei, este uşoară sau absentă. Din punct de
vedere al recuperării, întreruperea imediată a tratamentului are o importanţă decisivă; de aceea, în
cazul apariţiei simptomelor enumerate, tratamentul trebuie imediat întrerupt.
Trombocitopenia: semnele includ creşterea tendinţei de sângerare şi apariţia de hemoragii punctiforme
la nivelul pielii şi mucoaselor (peteşii).
Tulburări ale sistemului imunitar:
Metamizolul poate determina şoc anafilactic, reacţii anafilactice/anafilactoide, care pot fi grave şi pot
pune viaţa în pericol, uneori fiind letale. Aceste reacţii pot să apară şi după mai multe administrări care
nu au avut complicaţii. După administrarea metamizolului comprimate, reacţiile la medicament apar,
de obicei, în prima oră după administrare, dar pot să apară şi imediat după administrare sau cu o
întârziere de câteva ore.
Reacţiile anafilactice/anafilactoide uşoare apar, de obicei, sub forma simptomelor cutanate şi mucoase
(cum sunt prurit, arsuri, eritem, urticarie, edeme), dispnee şi, mai puţin frecvent, ca tulburări gastro-
intestinale.
Reacţiile uşoare se pot agrava până la forme severe de urticarie generalizată, angioedem sever (care
cuprinde şi laringele), bronhospasm sever, aritmie cardiacă, scăderea tensiunii arteriale (uneori
precedată de creşterea tensiunii arteriale) şi şoc circulator.
La pacienţii cu sindrom de astm bronşic şi intoleranţă la analgezice, reacţiile de intoleranţă apar, de
obicei, sub forma crizelor astmatice.
Şoc anafilactic: simptomele premonitorii: transpiraţii reci, scăderea tensiunii arteriale, vertij, senzaţie
de slăbiciune, greaţă, pigmentare cutanată şi asfixie. Acestea se pot asocia cu: edem al feţei, prurit,
durere anginoasă, tahicardie şi senzaţie de răcire a extremităţilor.
Tulburări cardiace
Sindrom Kounis.
Tulburări vasculare
Reacţii izolate de hipotensiune arterială.
După administrarea metamizolului comprimate poate să apară, ocazional, hipotensiune arterială
tranzitorie (posibil mediată farmacologic şi nu se asociază cu alte simptome ale reacţiei
anafilactice/anafilactoide); în cazuri rare, această reacţie poate să evolueze către o hipotensiune
arterială severă.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
În timpul administrării metamizolului au fost descrise crize astmatice, în special la pacienţii cu
intoleranţă la acidul acetilsalicilic.
Tulburări gastro-intestinale
Greaţă, vărsături şi iritaţie gastrică.
Posibil diaree. Au fost raportate cazuri de sângerări gastro-intestinale.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
În afara manifestărilor cutanate şi mucoase din cadrul reacţiilor anafilactice/anafilactoide menţionate
mai sus, ocazional, poate să apară erupţie medicamentoasă fixă şi, rar, erupţie cutanată tranzitorie. În
cazuri izolate, pot să apară sindrom Stevens-Johnson sau sindrom Lyell (vezi pct. 4.4).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
În cazuri foarte rare, poate să apară deteriorarea acută a funcţiei renale (insuficienţă renală acută), în
special dacă există în antecedente afecţiuni renale, în unele cazuri fiind asociată cu oligurie, anurie sau
proteinurie. În cazuri izolate, poate să apară nefrită interstiţială acută.
Poate să apară o coloraţie roşie a urinei la un pH acid, datorită prezenţei în concentraţie mică în urină a
unuia dintre metaboliţi: acidul rubazonic.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
În cazul supradozajului acut cu metamizol au fost raportate greaţă, vărsături, dureri abdominale,
afectarea funcţiei renale/insuficienţă renală acută (de exemplu ca urmare a nefritei interstiţiale) şi, mai
rar, simptome la nivelul sistemului nervos central (vertij, ameţeli, somnolenţă, comă, convulsii),
scăderea tensiunii arteriale (care uneori se poate agrava până la şoc) şi aritmie cardiacă (tahicardie).
La administrarea în doze foarte mari, excreţia unui metabolit inofensiv (acid rubazonic) poate
determina colorarea în roşu a urinei.
Abordare terapeutică
Nu există un antidot specific pentru metamizol.
Dacă medicamentul a fost ingerat doar de puţin timp, scăderea absorbţiei sistemice a substanţelor
active poate fi încercată prin măsuri primare de detoxifiere (de exemplu, lavaj gastric) sau prin
scăderea absorbţiei (de exemplu administrarea de cărbune activat).
Metabolitul principal (4-N-metilaminoantipirină) poate fi eliminat prin hemodializă, hemofiltrare,
hemoperfuzie sau filtrare plasmatică.
Atât tratamentul intoxicaţiei cât şi prevenirea complicaţiilor necesită internarea într-o unitate de
terapie intensivă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice şi antipiretice, derivaţi de pirazolonă, codul ATC: N02BB02
Metamizolul este un derivat de pirazolonă cu proprietăţi analgezice, antipiretice şi slab
antiinflamatorii. Mecanismul de acţiune nu este pe deplin cunoscut. Rezultatele anumitor cercetări
indică faptul că atât metamizolul, cât şi metabolitul său principal (4-N-metil-amino-antipirina) au atât
un mecanism central de acţiune, cât şi unul periferic.
Calmarea durerii, scăderea temperaturii crescute în sindromul febril şi efectul antiinflamator sunt
atribuite diminuării sintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei.
Efectul se instalează în 30-60 minute după administrarea orală şi în aproximativ 30 minute după
administrarea parenterală şi durează aproximativ 4 ore.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală metamizolul este hidrolizat în totalitate în tubul digestiv, cu formarea unui
metabolit farmacologic activ, 4-metil-amino-antipirină (4-MAA), care se absoarbe. Absorbţia nu este
diminuată de ingestia concomitentă de alimente, dar este uşor întârziată.
Distribuţie
4-metil-amino-antipirina şi metaboliţii săi se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice,
difuzează rapid în ţesuturi şi se elimină în laptele matern.
Metabolizare
Metabolitul principal se metabolizează la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este acetilarea,
realizată prin intermediul enzimelor citocromului P 450. Acestea acţionează fie asupra 4-MAA, fie
asupra metabolitului său demetilat. 4-MAA acetilată şi demetilată, este transformată în continuare prin
sulfo- sau glucuronoconjugare.
Excreţie
Excreţia se realizează predominant pe cale urinară (90% din doză). Timpul de înjumătăţire prin
eliminare al 4-MAA este de 3 ore.
La vârstnici, eliminarea este întârziată, timpul de înjumătăţire prin eliminare al 4-MAA fiind de
4,5 ore.
În caz de insuficienţă renală acută, s-a observat o scădere a clearance-ului total al 4-MAA şi există risc
de acumulare a acestuia, în cazul administrării repetate.
Metabolizarea 4-MAA nu a fost afectată în caz de insuficienţă hepatică moderată. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică gravă, demetilarea şi acetilarea pot fi diminuate semnificativ.
5.3 Date preclinice de siguranță
Vezi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Manitol
Ciclamat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Aromă de căpșuni 877874 care conține:
cis-3-hexenol,
f uraneol,
etil-2-metilbutirat,
acid hexanoic,
cinamate de metil,
maltol,
sirop de glucoză deshidratat din porumb,
gumă arabică,
dioxid de siliciu coloidal anhidru.
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare. A se păstra în ambalajul
original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 6 plicuri din PE/Al/hârtie a câte 4,5 g pulbere pentru soluție orală.
Cutie cu 20 plicuri din PE/Al/hârtie a câte 4,5 g pulbere pentru soluție orală.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
CHEMAX PHARMA LTD
8A, Goritsa str., Sofia 1618, Bulgaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
12694/2019/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări: Noiembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .