Algocalmin 500 mg/ml picături orale, soluţie

Prospect Algocalmin 500 mg/ml picături orale, soluţie

Producator: ZENTIVA, k.s.

Clasa ATC: analgezice, alte analgezice şi antipiretice, pirazolone,

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 13432/2020/01-02-03 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Algocalmin 500 mg/ml picături orale, soluţie

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1 ml (20 picături) conţine metamizol sodic monohidrat 500 mg.

1 picătură conţine metamizol sodic monohidrat 25 mg.

Excipient cu efect cunoscut: 1 ml (20 picături) conţine sodiu 1,45 mmol (33,41 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Picături orale, soluţie.

Soluţie limpede, de culoare galbenă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Algocalmin este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii pentru:

• durere severă acută, post-traumatică sau post-operatorie;
• colici;
• dureri de origine tumorală;
• alte dureri severe, acute sau cronice, dacă alte mijloace terapeutice nu sunt indicate;
• febră mare, care nu răspunde la alte mijloace terapeutice.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Doza este determinată de intensitatea durerii sau febrei şi de sensibilitatea individuală în ceea ce

priveşte răspunsul la tratamentul cu Algocalmin.

Este esenţial să se aleagă cea mai mică doză care controlează durerea şi/sau febra.

La copii și adolescenți cu vârsta de până la 14 ani, se poate administra în doză unică de 8 – 16 mg

metamizol pe kg greutate corporală. În general, la copii, în caz de febră, este suficientă o doză de 10

mg metamizol pe kilogram greutate corporală.

Adulții și adolescenții cu vârsta peste 15 ani (> 53 kg) pot lua până la 1000 mg, ca doză unică. În

funcție de doza zilnică maximă, doza unică poate fi luată de până la 4 ori pe zi, la interval de 6 – 8 ore.

Un efect terapeutic cert poate fi aşteptat după un interval de 30 până la 60 minute de la administrarea

orală.

Tabelul de mai jos prezintă dozele unice recomandate şi doza zilnică maximă, în funcţie de greutate

sau vârstă:

Greutate

Vârsta Doză unică Doza zilnică maximă

corporală

(kg) (luni/ani) (picături) (mg) (picături) (mg)

< 9 < 12 luni 1 – 5 25 – 125 4 – 20 100 – 500

9 – 15 1 – 3 ani 3 – 10 75 – 250 12 – 40 300 – 1000

16 – 23 4 – 6 ani 5 – 15 125 – 375 20 – 60 500 – 1500

24 – 30 7 – 9 ani 8 – 20 200 – 500 32 – 80 800 – 2000

31 – 45 10 – 12 ani 10 – 30 250 – 750 40 – 120 1000 – 3000

46 – 53 13 – 14 ani 15 – 35 375 – 875 60 – 140 1500 – 3500

> 53 ≥ 15 ani 20 – 40 500 – 1000 80 – 160 2000 – 4000

Deoarece o doză de metamizol de 10 mg per kilogram greutate corporală este în general suficientă

pentru copiii cu febră, următoarele doze unice pot fi administrate ca alternativă, în funcţie de greutate

sau vârstă.

Greutate

Vârsta Doză unică

corporală

(kg) (luni/ani) (picături) (mg)

< 9 < 12 luni 1 – 3 25 – 75

9 – 15 1 – 3 ani 4 – 6 100 – 150

16 – 23 4 – 6 ani 6 – 9 150 – 225

24 – 30 7 – 9 ani 10 – 12 250 – 300

31 – 45 10 – 12 ani 13 – 18 325 – 450

46 – 53 13 – 14 ani 18 – 21 450 – 525

Durata utilizării

Durata tratamentului depinde de tipul și severitatea bolii.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici, pacienţi debilitaţi şi pacienţi cu clearance-ul creatininei redus

Doza trebuie redusă la pacienţii vârstnici, la pacienţii debilitaţi şi la cei cu clearance-ul creatininei

redus, deoarece eliminarea produşilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungită.

Insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală

Deoarece rata de eliminare este redusă atunci când funcția renală sau hepatică este afectată, trebuie

evitată administrarea de doze mari repetate. Pentru utilizarea pe termen scurt nu este necesară

reducerea dozei.

Până în prezent, experienţa privind utilizarea de metamizol pe termen lung la pacienţii cu insuficienţă

hepatică şi renală severă este insuficientă.

Mod de administrare

Algocalmin este pentru administrare orală.

Se recomandă ca picăturile să se administreze cu o cantitate suficientă de apă (cu aproximativ o

jumătate de pahar cu apă).

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau alte pirazolone sau pirazolidine sau la oricare dintre

excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

• Agranulocitoză în antecedente indusă de metamizol, alte pirazolone sau pirazolidine
• La pacienţii cunoscuţi cu sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau cu intoleranţă la

analgezice cu manifestări cum sunt urticarie/edem, adică pacienţi care reacţionează prin

bronhospasm sau alte tipuri de reacţii anafilactoide (cum sunt urticarie, rinite, angioedem) la

administrarea de salicilaţi, paracetamol sau alte analgezice non-narcotice, cum sunt diclofenac,

ibuprofen, indometacin sau naproxen.

• Funcție a măduvei osoase afectată sau boli ale sistemului hematopoietic.
• Deficit ereditar de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (risc de hemoliză).
• Porfirie hepatică acută intermitentă (risc de inducere a unui atac de porfirie).
• Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Agranulocitoza

Tratamentul cu metamizol poate determina agranulocitoză, care poate fi letală (vezi pct. 4.8). Poate

apărea chiar și după ce metamizolul a fost utilizat anterior fără complicații.

Agranulocitoza indusă de metamizol este o reacție adversă idiosincratică. Nu este dependentă de

doză și poate apărea în orice moment în timpul tratamentului, chiar și la scurt timp după

întreruperea tratamentului.

Pacienții trebuie instruiți să întrerupă tratamentul și să solicite imediat asistență medicală în cazul în

care apar simptome care sugerează agranulocitoză (de exemplu, febră, frisoane, dureri în gât și

leziuni dureroase la nivelul mucoasei, în special la nivelul gurii, nasului și gâtului sau în regiunea

genitală sau anală).

Dacă metamizolul este utilizat pentru scăderea febrei, unele simptome precoce ale agranulocitozei

pot trece neobservate. În plus, la pacienții tratați cu antibiotice, aceste simptome pot fi, de

asemenea, mascate.

Dacă apar semne și simptome care sugerează agranulocitoză, trebuie efectuată imediat o

hemoleucogramă completă (incluzând formula leucocitară), iar tratamentul trebuie oprit în

așteptarea rezultatelor. Dacă se confirmă agranulocitoza, tratamentul nu trebuie reinițiat (vezi pct.

4.3).

Pacienţii care dezvoltă reacţii anafilactoide la metamizol prezintă un risc special de a dezvolta reacţii

similare la alte analgezice non-narcotice.

Pacienţii care dezvoltă o reacţie anafilactoidă sau alte reacţii mediate imunologic (de exemplu,

agranulocitoză) la metamizol prezintă, de asemenea, un risc special de a dezvolta reacţii similare la

alte pirazolone şi pirazolidine.

Pancitopenie

Dacă apare pancitopenie, administrarea trebuie întreruptă imediat şi trebuie monitorizat numărul

celulelor sanguine, până când numărul celulelor sanguine revine în limita valorilor normale (vezi pct.

4.8). Toţi pacienţii trebuie sfătuiţi să solicite asistenţă medicală dacă în cursul tratamentului apar

semne şi simptome care indică o discrazie sanguină (de exemplu, o deteriorare a stării generale,

infecţie, febră persistentă, hematoame, sângerări, greaţă).

Tratamentul pe termen lung cu Algocalmin necesită examinări regulate ale numărului celulelor

sanguine, inclusiv formula leucocitară.

Reacţii anafilactice/anafilactoide

Riscul de apariţie a reacţiilor anafilactoide severe în cazul utilizării de Algocalmin este deosebit de

crescut la pacienţii cu:

• sindrom de astm bronşic indus de analgezice sau intoleranţă la analgezice cu manifestări cum

sunt urticarie/angioedem (vezi pct. 4.3),

• astm bronşic, în special concomitent cu rino-sinuzită şi polipi nazali,
• urticarie cronică,
• intoleranţă la agenţi de colorare (de exemplu, tartrazină) sau conservanţi (de exemplu, benzoaţi),
• intoleranţă la alcool. Aceşti pacienţi reacţionează chiar şi la cantităţi minime de băuturi

alcoolice prin simptome cum sunt strănut, lăcrimare şi eritem facial sever. Existenţa unei

asemenea intoleranţe la alcool poate indica un sindrom de astm bronşic indus de analgezice,

nediagnosticat anterior (vezi pct. 4.3).

Înainte de administrarea Algocalmin, pacienţilor trebuie să li se efectueze anamneza amanunţită. La

pacienţii cu risc crescut de reacţii anafilactoide, utilizarea Algocalmin trebuie să se facă numai după

evaluarea cu atenţie a riscurilor potenţiale comparativ cu beneficiile anticipate. Dacă se administrează

Algocalmin în astfel de cazuri, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape de către un medic şi trebuie

să fie disponibile facilităţi pentru situaţii de urgenţă medicală.

Șocul anafilactic poate să apară la pacienții perdispuși. Astfel, trebuie luate măsuri de precauție

speciale la pacienții cu astm bronșic sau atopie.

Reacţii cutanate severe

Au fost raportate reacţii adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ),

necroliza epidermică toxică (NET) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice

(sindrom DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, în asociere cu utilizarea

tratamentului cu metamizol.

Pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați cu atenție pentru a

se observa reacțiile cutanate.

Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, administrarea de metamizol trebuie

întreruptă imediat și nu trebuie reluată niciodată (vezi pct. 4.3).

Reacţii hipotensive izolate

Metamizolul poate induce reacţiile hipotensive (vezi şi pct. 4.8). Aceste reacţii pot fi dependente de

doză. Probabilitatea de apariţie este mai mare pentru administrarea parenterală, în comparație cu

administrarea orală.

Riscul apariţiei acestor reacţii este crescut la:

• pacienţii cu hipotensiune arterială preexistentă, hipovolemie sau deshidratare, instabilitate

circulatorie sau insuficienţă circulatorie preexistentă (de exemplu, pacienţi cu infarct miocardic

sau politraumatism);

• pacienţi cu febră mare.

Prin urmare, la aceşti pacienţi indicaţia de utilizare trebuie stabilită cu atenţie, fiind necesară

monitorizare atentă. Pot fi necesare măsuri preventive (de exemplu, stabilizare circulatorie) pentru a

reduce riscul de reacţii hipotensive.

Algocalmin poate fi administrat numai în condiţiile monitorizării atente a parametrilor hemodinamici

la pacienţii la care trebuie evitată o scădere a tensiunii arteriale, de exemplu pacienţi cu boală

coronariană severă sau stenoză vasculară cerebrală semnificativă.

La pacienţi cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică, Algocalmin trebuie utilizat numai după

evaluarea cu atenţie a raportului dintre beneficii şi riscuri şi numai după ce au fost luate măsurile de

precauţie adecvate (vezi pct. 4.2).

Afecțiuni hepatice induse medicamentos

La pacienții tratați cu metamizol, au fost raportate cazuri de hepatită acută de tip predominant

hepatocelular, cu debut la câteva zile până la câteva luni de la inițierea tratamentului. Semnele și

simptomele includ concentrații plasmatice crescute ale enzimelor hepatice, asociate sau nu cu icter,

frecvent în contextul altor reacții de hipersensibilitate la medicamente (de exemplu erupții cutanate

tranzitorii, discrazii sanguine, febră și eozinofilie) sau însoțite de caracteristicile hepatitei autoimune.

Majoritatea pacienților s-au recuperat la întreruperea tratamentului cu metamizol; cu toate acestea, în

cazuri izolate, a fost raportată evoluția către insuficiență hepatică acută, care a necesitat transplant

hepatic.

Mecanismul afecțiunilor hepatice induse de metamizol nu este elucidat în mod clar, însă datele indică

un mecanism imunoalergic.

Pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul apariției simptomelor sugestive de afecțiuni

hepatice. La acești pacienți, administrarea de metamizol trebuie întreruptă, iar funcția hepatică trebuie

evaluată.

Administrarea de metamizol nu trebuie reluată la pacienții cu un episod de afecțiune hepatică în timpul

tratamentului cu metamizol, pentru care nu s-a determinat nicio altă cauză a afecțiunii hepatice.

Influenţa asupra metodelor de examinare

La pacienţii care iau tratament cu metamizol, au fost raportate anomalii la testele de laborator şi testele

diagnostice bazate pe reacţia Trinder sau pe reacţii similare ( de exemplu determinarea creatininei,

trigliceridelor, HDL colesterolului sau a concentraţiilor serice de acid uric).

Acest medicament conţine sodiu 1,45 mmol (33,41 mg) în 1 ml (20 de picaturi), echivalentul a 1,67%

din doza zilnică recomandată de OMS, de 2 g sodiu pentru un adult.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Administrarea concomitentă de metamizol şi clorpromazină poate duce la hipotermie severă.

Administrarea concomitentă de metamizol şi metotrexat poate creşte toxicitatea hematologică a

metotrexatului, în special la pacienţii vârstnici. Prin urmare, trebuie evitată administrarea

concomitentă.

Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic (ASA) asupra agregării trombocitelor. Prin

urmare, metamizolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienții care iau acid acetilsalicilic în doză mică

pentru protecție cardiacă.

Clasa de substanţe active derivate din pirazolonă are un potenţial cunoscut de a determina interacţiuni

cu anticoagulante orale, captopril, litiu, metotrexat şi triamteren, precum şi un potenţial de a influenţa

eficacitatea medicamentelor antihipertensive şi diuretice. Nu s-a stabilit amplitudinea acestor

interacţiuni, în cazul administrării concomitente cu metamizol.

Inducerea farmacocinetică a enzimelor metabolizante:

Metamizolul poate fi inductor pentru enzimele metabolizante, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4.

Administrarea concomitentă de metamizol și bupropionă, efavirenz, metadonă, valproat, ciclosporină,

tacrolimus sau sertralină poate determina o diminuare a concentrațiilor plasmatice ale acestor

medicamente, cu o potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă prudență atunci

când metamizolul este administrat concomitent; trebuie monitorizate răspunsul clinic și/sau

concentrațiile plasmatice ale medicamentelor, după cum se consideră adecvat.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Sunt disponibile date limitate privind utilizarea metamizolului la femeile gravide.

Pe baza datelor publicate de la femeile gravide expuse la metamizol în timpul primului trimestru de

sarcină (n = 568), nu au fost identificate dovezi privind efectele teratogene sau embriotoxice. În

anumite cazuri, dozele unice de metamizol în timpul primului și al doilea trimestru de sarcină ar putea

fi acceptabile, atunci când nu există alte opțiuni de tratament. Cu toate acestea, în general, utilizarea

metamizolului în primul și al doilea trimestru de sarcină nu este recomandată. Utilizarea în timpul

celui de-al treilea trimestru de sarcină este asociată cu fetotoxicitate (insuficiență renală și constricție a

canalului arterial) și, prin urmare, utilizarea metamizolului este contraindicată în timpul celui de-al

treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). În cazul utilizării accidentale a metamizolului în timpul

celui de-al treilea trimestru, lichidul amniotic și canalul arterial trebuie controlate prin intermediul

ecografiei și ecocardiografiei.

Metamizolul traversează bariera placentară.

La animale, metamizolul a indus toxicitate asupra funcției de reproducere, dar fără teratogenitate (vezi

pct. 5.3).

Alăptarea

Metaboliţii metamizolului sunt excretaţi în laptele matern în cantități considerabile și nu poate fi

exclus un risc pentru nou-născuții alăptați. În mod special, trebuie evitată utilizarea repetată a

metamizolului în timpul alăptării. În cazul unei singure administrări de metamizol, mamele sunt

sfătuite să colecteze și să arunce laptele matern timp de 48 de ore după administrarea dozei.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

În cazul administrării de doze cuprinse în intervalul de doze recomandate, nu s-a raportat niciun caz de

afectare a capacităţii de concentrare sau de a reacționa. Totuși, ca măsură de precauție, cel puțin la

doze mai mari, trebuie luată în considerare posibilitatea afectării, iar pacienţii nu trebuie să utilizeze

utilaje, să conducă vehicule sau să se angajeze în alte activităţi periculoase. Acest lucru se aplică în

mod special situaţiilor în care administrarea a fost asociată cu consumul de alcool.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte

frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥

1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din

datele disponibile)

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: Leucopenie.

Foarte rare: Agranulocitoză, inclusiv cazuri letale sau trombocitopenie.

Cu frecvenţă necunoscută: Anemie aplastică, pancitopenie, inclusiv cazuri cu evoluţie letală.

Aceste reacții pot apărea chiar dacă administrarea anterioară de metamizol a fost fără complicații.

Dacă apare pancitopenie, tratamentul trebuie întrerupt imediat şi trebuie să fie monitorizată

hemoleucograma, până când aceasta este în limite normale (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: Reacţii anafilactoide sau anafilactice*

Foarte rare: Sindromul de astm bronşic indus de analgezice. La pacienţii cu

sindromul de astm bronşic indus de analgezice, reacţiile de intoleranţă

se manifestă, de obicei, sub forma de crize de astm.

Cu frecvenţă necunoscută: Şoc anafilactic*

* Aceste reacții pot să apară mai ales după administrarea parenterală de metamizol. Ele pot fi

severe și pot pune viața în pericol, iar în unele cazuri pot fi chiar letale. Acestea pot apărea și dacă

metamizolul a fost administrat anterior fără complicații.

De obicei, reacţiile mai uşoare se manifestă ca reacţii la nivelul pielii şi mucoaselor (de exemplu,

prurit, senzaţie de arsură, eritem, urticarie, tumefiere), dispnee şi, mai rar, tulburări gastrointestinale.

Astfel de reacţii uşoare pot deveni severe prin apariţia de manifestări cum sunt urticarie generalizată,

angioedem sever (inclusiv edem laringian), bronhospasm sever, aritmii cardiace, scădere marcată a

tensiunii arteriale (uneori precedată de o creştere a tensiunii arteriale) şi şoc circulator.

Prin urmare, dacă apar reacţii cutanate, tratamentul cu Algocalmin trebuie întrerupt imediat.

Tulburări cardiace

Cu frecvență necunoscută: Sindromul Kounis.

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente: Reacţii hipotensive în cursul administrării sau după administrare, care pot fi

de origine farmacologică şi nu sunt însoţite de alte semne de reacţie

anafilactoidă sau anafilactică. Acest tip de reacţie poate determina rareori o

scădere marcată a tensiunii arteriale. Injectarea intravenoasă rapidă creşte

riscul apariţiei unei asemenea reacţii hipotensive.

În contextul hiperpirexiei, în funcţie de doza administrată, poate să apară o reducere severă a tensiunii

arteriale, neînsoţită de alte simptome ale unei reacţii de hipersensibilitate.

Tulburări gastrointestinale

Cu frecvență necunoscută Au fost raportate cazuri de sângerare gastrointestinală.

Tulburări hepatobiliare

Cu frecvenţă necunoscută Afecțiuni hepatice induse medicamentos, care includ hepatită acută,

icter, valori serice crescute ale enzimelor hepatice (vezi pct. 4.4).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: Erupţie fixă indusă de medicament.

Rare: Erupţii cutanate tranzitorii (de exemplu, exantem maculopapular).

Foarte rare: sindromul Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică

(tratamentul trebuie întrerupt, vezi pct. 4.4)

Cu frecvenţă necunoscută Reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom

DRESS)

** Au fost raportate reacții adverse cutanate severe, printre care sindrom Stevens-Johnson (SSJ),

necroliză epidermică toxică (NET) și reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice

(sindrom DRESS), în asociere cu tratamentul cu metamizol (vezi pct. 4.4).

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare: agravare acută a funcției renale, cu apariţia foarte rară a proteinuriei, oliguriei sau

anuriei, sau a insuficienței renale acute, nefrită interstițiale acută.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Colorarea în roşu a urinei poate fi cauzată de un metabolit inofensiv al metamizolului (acid rubazonic).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

În caz de supradozaj acut, simptomele raportate includ greaţă, vărsături, durere abdominală, disfuncţie

renală/insuficienţă renală acută (de exemplu, cu un tablou clinic de nefrită interstiţială) şi, mai rar, de

simptome ale sistemului nervos central (ameţeli, somnolenţă, comă, convulsii) şi o scădere a tensiunii

arteriale, care uneori pot progresa către şoc şi tahicardie. După administrarea de doze foarte mari,

eliminarea de acid rubazonic poate determina o coloraţie roşie a urinei.

Tratament

Nu este cunoscut un antidot specific pentru metamizol. Dacă ingestia de metamizol sodic a fost

recentă, pot fi încercate măsuri de măsuri de reducere a absorbţiei în organism utilizând detoxifiere

primară (de exemplu, lavaj gastric) sau agenţi de reducere a absorbţiei (de exemplu cărbune activat).

Metabolitul principal (4-N-metilaminoantipirină) poate fi eliminat prin hemodializă, hemofiltrare,

hemoperfuzie sau filtrare a plasmei.

Tratamentul intoxicaţiei şi prevenirea complicaţiilor severe poate necesita măsuri generale şi specifice

de monitorizare şi tratament în condiţii de terapie intensivă.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alte analgezice şi antipiretice, pirazolone,

codul ATC: N02BB02

Metamizolul este un derivat de pirazolonă şi are proprietăţi analgezice, antipiretice şi spasmolitice.

Mecanismul de acţiune nu este complet elucidat. Unele studii arată că metamizolul și principalul său

metabolit (4-N-metilaminoantipirina) pot avea atât un mecanism central de acțiune, cât și un

mecanism periferic de acțiune.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, metamizolul este complet hidrolizat la metabolitul farmacologic activ 4-N-

metil-amino-antipirina (MAA). Biodisponibilitatea MAA este de aproximativ 90% și este oarecum

mai mare după administrarea orală, decât după administrarea parenterală. Ingestia concomitentă a

alimentelor nu are un efect relevant asupra cineticii metamizolului.

Metabolizare

Eficacitatea clinică este predominant datorată MAA, dar într-o anumită măsură, şi metabolitului activ

4-amino-antipirină (AA). Valorile ASC pentru AA reprezintă aproximativ 25% din valorile ASC

pentru MAA. Metaboliții 4-N-acetil-amino-antipirină (AAA) și 4-N-formil-amino-antipirina (FAA)

sunt aparent inactivi farmacologic.

Distribuţie

Trebuie notat faptul că toți metaboliții au farmacocinetică neliniară. Semnificația clinică a acestui

fenomen nu este cunoscută. În tratamentul de scurtă durată, acumularea de metaboliți este

nesemnificativă.

Metamizolul traversează bariera placentară. Metaboliții metamizolului sunt excretați în laptele matern.

Legarea de proteinele plasmatice se face în procent de 58% pentru MAA, 48% pentru AA, 18% pentru

FAA și 14% pentru AAA.

Eliminare

După administrarea orală a unei doze unice, 85% dintre metaboliții eliminați în urină au fost

identificați. Dintre acestea, MAA a reprezentat 3 ± 1%, AA 6 ± 3%, AAA 26 ± 8% și FAA 23 ± 4%.

Clearance-ul renal după administrarea orală a unei doze unice de 1 g metamizol a fost de 5 ± 2 ml/min

pentru MAA, 38 ± 13 ml/min pentru AA, 61 ± 8 ml/min pentru AAA și 49 ± 5 ml/min pentru FAA.

Timpul de înjumătățire plasmatică asociat a fost de 2,7 ± 0,5 ore pentru MAA, 3,7 ± 1,3 ore pentru

AA, 9,5 ± 1,5 ore pentru AAA și 11,2 ± 1,5 ore pentru FAA.

Vârstnici

În tratamentul pacienților vârstnici, ASC crește de 2 – 3 ori. După administrarea orală a unei doze

unice, timpul de înjumătățire plasmatică al MAA și FAA la pacienții cu ciroză hepatică a crescut de

aproximativ 3 ori, în timp ce timpul de înjumătățire plasmatică al AA și AAA nu a crescut în aceeași

măsură. Dozele mari trebuie evitate la acești pacienți.

Insuficienţă renală

Datele disponibile pentru pacienții cu insuficiență renală arată o rată redusă de eliminare pentru

anumiți metaboliți (AAA și FAA). Prin urmare, în cazul acestor pacienţi trebuie evitate dozele mari.

Biodisponibilitate

Un studiu care a evaluat biodisponibilitatea picăturilor, efectuat în 1987 la 12 subiecţi, a demonstrat

următoarele valori pentru 4-MAA, în comparaţie cu un medicament de referinţă (administrarea

intravenoasă pentru 2 minute).

Picături (1 g) Administrare intravenoasă (1 g)

Concentraţie plasmatică maximă 14,3±2,89 56,5±12,2

(C ) (mg/l)

max

Durata de timp până la atingerea 1,15±0,45 Sfârşitul inhectării

concentraţiei plasmatice maxime

(t ) (oră)

max

Aria de sub curba timp-concentraţie 69,1±19,6 71,2±13,7

(ASC) (mg×oră/l)

(Valorile sunt prezentate ca medie şi deviaţie standard).

Biodisponibilitatea totală a soluţiei orale, măsurate ca ASC pentru concentraţia plasmatică a 4-MAA,

este de 81% (vezi figura).

Modificările concentraţiei plasmatice medii, în comparaţie cu un medicament de referinţă într-un

grafic concentraţie-timp.

Timp [ore]

5.3 Date preclinice de siguranţă

Au fost efectuate studii de toxicitate subcronică şi cronică la diferite specii de animale. La şobolan s-a

administrat oral o doză de 100–900 mg metamizol sodic/kg corp, pe o perioadă de 6 luni. La doza cea

mai mare (900 mg/kg), a fost observată după 13 săptămâni o creştere a reticulocitelor şi apariţia

corpilor Heinz.

La câine s-au administrat doze de 30–600 mg/kg corp pe o perioadă de 6 luni. Începând de la doza de

300 mg/kg corp, a fost observată apariţia anemiei hemolitice şi modificări ale funcţiei renale şi

hepatice.

Investigaţiile in vitro şi in vivo asupra mutagenităţii metamizolului au dus la rezultate contradictorii.

Investigaţiile pe termen lung efectuate la şobolan nu au dat indicaţii privind existenţa unui potenţial

tumorigen. În 2 din 3 studii pe termen lung efectuate la şoarece, au fost observate incidenţe crescute

ale adenoamelor hepatocelulare în cazul utilizării de doze mari.

Studiile de embriotoxicitate efectuate la şobolan şi iepure nu au adus dovezi privind existenţa vreunui

efect teratogen.

Efecte embrioletale au fost observate la iepure, începând de la doza zilnică de 100 mg/kg corp, doză

care nu a avut efecte toxice la mamă. La şobolan, efectele embrioletale au apărut la doze toxice pentru

mamă.

La şobolan, dozele zilnice mai mari de 100 mg/kg au dus la prelungirea gestaţiei şi complicaţii la

naştere, însoţite de o creştere a mortalităţii în rândul femelelor şi puilor.

Testele de fertilitate au indicat o uşoară reducere a frecvenţei gestaţionale la generaţia parentală, la

doze de peste 250 mg/kg corp/ zi. Fertilitatea generaţiei F1 nu a fost afectată.

Metaboliții metamizolului trec în laptele matern. Nu există studii privind efectele lor asupra sugarului.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Fosfat disodic anhidru

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat

Zaharină sodică

Sucraloză

Aromă de zmeură

Apă purificată

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

Perioada de valabilitate după prima deschidere: 6 luni

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A nu se păstra la frigider sau congela.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din sticlă brună (tip III), prevăzut cu un aplicator pentru picurare (picurător din PEJD) şi capac

din PEÎD/ polipropilenă prevăzut cu sistem de închidere securizată pentru copii).

Mărimi de ambalaj: 20 ml, 50 ml sau 100 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

ZENTIVA, k.s.

U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37 Praga 10,

Republica Cehă

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

13432/2020/01-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Septembrie 2020

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2025