Prospect Airbufo Forspiro 160 micrograme/4,5 micrograme pulbere de inhalat unidoză
Producator: Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.
Clasa ATC: adrenergice şi alte medicamente pentru tratamentul bolilor respiratorii
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 15093/2023/01-02-03-04-05 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Airbufo Forspiro 160 micrograme/4,5 micrograme pulbere de inhalat unidoză
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare doză administrată (doza inhalată) conţine budesonidă 160 micrograme şi fumarat de formoterol
dihidrat 4,5 micrograme.
Fiecare doză măsurată (pulbere de inhalat unidoză conținută într-un blister) conține budesonidă 194,7
micrograme şi fumarat de formoterol dihidrat 6,1 micrograme.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
Lactoză monohidrat: 5,4 mg pe doză măsurată și 4,4 mg pe doză administrată.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere de inhalat unidoză.
Pulbere de culoare albă pană la aproape albă sau slab gălbuie fără aglomerări.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Astm bronşic
Airbufo Forspiro este indicat la adulţi și adolescenți (cu vârsta de 12 ani şi mai mult) pentru
tratamentul cronic al astmului bronşic, în cazurile în care este adecvată utilizarea unei asocieri
(corticosteroid şi agonist β2-adrenergic cu durată lungă de acţiune, inhalatori):
- la pacienţii care nu sunt controlaţi în mod adecvat cu corticosteroizi inhalatori şi cu agonişti β2-
adrenergici inhalatori cu durată scurtă de acţiune
sau
- la pacienţii care sunt deja controlaţi adecvat prin utilizarea atât a corticosteroizilor inhalatori, cât
şi a agoniştilor β2-adrenergici inhalatori cu durată lungă de acţiune.
Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
Airbufo Forspiro este indicat la adulţi, cu vârsta de 18 ani şi mai mult, pentru tratamentul simptomatic
al pacienţilor care prezintă BPOC cu volum expirator forţat în 1 secundă (VEF1) < 70% din valoarea
normală prezisă şi antecedente de exacerbări în pofida terapiei obişnuite cu bronhodilatatoare cu durată
lungă de acţiune (vezi pct. 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare: administrare inhalatorie.
Doze
Astm bronşic
Airbufo Forspiro nu este recomandat în tratamentul iniţial al astmului bronşic. Dozajul fiecărui
component de Airbufo Forspiro este individualizat şi trebuie ajustat în funcţie de severitatea afecţiunii.
Acest aspect trebuie luat în considerare nu numai la iniţierea tratamentului cu medicamente combinate,
ci şi în cazul ajustării dozelor de întreţinere. Dacă un anumit pacient necesită o combinaţie a dozelor
diferită de cea disponibilă în medicamentul combinat inhalator, trebuie prescrise dozele
corespunzătoare de agonişti β2-adrenergici şi/sau corticosteroizi în medicamente inhalatorii separate.
Doza trebuie ajustată până la cea mai mică doză care menţine un control eficace al simptomelor.
Pacienţii trebuie reevaluaţi cu regularitate de către medic, astfel încât dozajul de budesonidă/formoterol
să rămână optim. Când se ajunge la menţinerea de lungă durată a controlului simptomelor cu cea mai
mică doză recomandată de medicament, se poate trece la pasul următor care include un test de utilizare
a unui corticosteroid inhalator în monoterapie.
Atunci când este necesară reducerea dozei până la o concentraţie mai mică sau este necesară prescierea
unei doze mai mari decât cea disponibilă pentru Airbufo Forspiro, este necesară trecerea la o
combinaţie alternativă cu doză fixă de budesonidă şi fumarat de formoterol care conţine o doză mai
mică sau mai mare de corticosteroid inhalator.
Pentru Airbufo Forspiro există două abordări terapeutice:
A. Terapia de întreţinere cu Airbufo Forspiro: Airbufo Forspiro se administrează periodic, ca
tratament de întreţinere, care se poate asocia, la nevoie cu un bronhodilatator cu durată scurtă de
acţiune.
B. Terapia de întreţinere cu Airbufo Forspiro şi de ameliorare a simptomelor: Airbufo Forspiro se
administrează periodic, ca tratament de întreţinere şi, la nevoie, pentru controlul simptomatologiei.
A. Terapia de întreţinere cu Airbufo Forspiro
Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă mereu la îndemână un inhalator bronhodilatator cu durată scurtă de
acţiune pentru a-l utiliza în situaţiile de urgenţă.
Doze recomandate:
Adulţi (cu vârsta de 18 ani şi mai mult): 1-2 inhalaţii, de două ori pe zi. Unii pacienţi pot necesita până
la maximum 4 inhalaţii, de două ori pe zi.
Adolescenți (12 – 17 ani): 1-2 inhalaţii, de două ori pe zi.
În practica uzuală, în cazul realizării unui control adecvat al simptomelor prin schema de administrare
de două ori pe zi, scăderea treptată a dozei până la doza minimă eficace ar putea include administrarea
Airbufo Forspiro, o dată pe zi, dacă în opinia medicului, un bronhodilatator cu durată lungă de acţiune
în combinație cu un corticosteroid inhalator ar fi necesar pentru menţinerea controlului.
O creştere a frecvenţei de utilizare a unui bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune, indică o agravare
a bolii şi necesită o reevaluare a terapiei astmului bronşic.
Copii sub 12 ani: Deoarece nu sunt date disponibile, Airbufo Forspiro nu este recomandat pentru
utilizare la copiii sub 12 ani.
B. Terapia de întreţinere cu Airbufo Forspiro şi de ameliorare a simptomelor
Pacienţii primesc o doză zilnică de întreţinere de Airbufo Forspiro şi în plus, pot lua Airbufo Forspiro
la nevoie, în funcţie de simptomatologie. Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă mereu la îndemână Airbufo
Forspiro pentru a-l utiliza în situaţiile de urgenţă.
Terapia de întreţinere cu Airbufo Forspiro şi de ameliorare a simptomelor trebuie luată în considerare,
în special, în cazul pacienţilor cu:
• astm bronşic care nu poate fi controlat în mod adecvat şi care necesită frecvent un inhalator de
salvare
• antecedente de exacerbări ale astmului bronşic care au necesitat intervenţie medicală.
Este necesară monitorizarea atentă a reacţiilor adverse dependente de doză la pacienţii care utilizează
un număr mare de doze inhalatorii de Airbufo Forspiro, la nevoie.
Doze recomandate:
Adulţi și adolescenți (cu vârsta de 12 ani şi mai mult): Doza de întreţinere recomandată este de 2
inhalaţii pe zi, administrate fie una dimineaţa şi una seara, fie ambele inhalaţii dimineaţa sau ambele
seara. Pentru unii pacienţi, o doză de întreţinere de 2 inhalaţii, de două ori pe zi, poate fi suficientă.
Pacienții trebuie să îşi administreze o inhalaţie suplimentară, la nevoie, în funcţie de simptomatologie.
Dacă simptomele persistă după câteva minute, trebuie administrată încă o inhalaţie. Nu trebuie
administrate mai mult de 6 inhalaţii pentru o criză.
O doză zilnică totală mai mare de 8 inhalaţii nu este necesară în mod normal; cu toate acestea, se pot
administra doze zilnice totale de până la 12 inhalaţii, dar pentru o perioadă scurtă de timp. Pacienţii
care îşi administrează mai mult de 8 inhalaţii pe zi sunt sfătuiţi să se adreseze neapărat medicului. Ei
trebuie reevaluaţi şi terapia lor de întreţinere trebuie reconsiderată.
Copii sub 12 ani: Airbufo Forspiro nu este recomandat la copii pentru terapia de întreţinere şi de
ameliorare a simptomelor.
Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
Doze recomandate:
Adulţi: 2 inhalaţii, de două ori pe zi.
Informații generale
Grupe speciale de pacienţi:
Nu există cerinţe speciale de dozaj pentru pacienţii vârstnici. Nu există date disponibile cu privire la
utilizarea Airbufo Forspiro la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. Întrucât mecanismul
principal de eliminare al budesonidei şi formoterolului este metabolizarea hepatică, o expunere crescută
poate fi de aşteptat în cazul pacienţilor cu ciroză hepatică severă.
Mod de administrare
Instrucţiuni de utilizare:
Pacienților trebuie să li se arate cum să utilizeze inhalatorul Forspiro iar utilizarea corectă trebuie
verificată periodic.
Dispozitivul pentru inhalare conţine 60 de doze de medicament sub formă de pulbere, ambalat în folie
dispusă în spirală. Acesta are un dispozitiv de măsurare a dozei care arată câte doze mai sunt
disponibile şi numără de la 60 la 0. Când ajungeţi la ultimele 10 doze, numerele vor apărea pe un fond
roşu.
Dispozitivul pentru inhalare nu este reîncărcabil – vă rugăm să aruncaţi dispozitivul pentru inhalare
când este gol şi să îl înlocuiţi cu unul nou.
Mâner alb:
Capac de protecție Utilizați acest mâner
doar când sunteți gata
să utilizați o doză
Cameră laterală:
Folia se adună aici
pentru îndepărtare
Dispozitiv de
numărare a dozei: Aerul intră pe
Când îndepărtați fiecare parte a piesei
capacul de protecție bucale
puteți verifica câte
doze mai sunt
disponibile
Înainte de a utiliza dispozitivul pentru inhalare
• Clapeta transparentă a cămăruței laterale trebuie sa fie deschisă.
• Folia de la nivelul cămăruței laterale trebuie îndepărtată prin tragerea completă a acesteia în
sens invers zimților de la acest nivel, așa cum este prezentat mai jos. Folia nu trebuie împinsă
sau forțată.
• Clapeta cămăruței laterale trebuie închisă și folia folosită trebuie îndepărtată.
Important
În timp ce dispozitivul pentru inhalare este utilizat, cămăruța laterală se va umple treptat cu folia
folosită. Folia cu dungi negre nu conține medicament. Eventual secțiunile numerotate ale foliei se
vor vedea la nivelul cămăruței laterale.
Nu trebuie să fie mai mult de 2 sectoare de folie la nivelul cămăruței laterale deoarece acest lucru
poate bloca dispozitivul pentru inhalare. Folia trebuie îndepărtată cu grijă așa cum este prezentat mai
sus și aruncată conform reglementărilor locale.
Utilizarea dispozitivului de inhalare
Dispozitivul pentru inhalare trebuie ținut în mână așa cum se observă în imagine.
1. Deschiderea
• Capacul de protecție trebuie deschis orientat în jos pentru a expune piesa bucală.
• Indicatorul pentru doze trebuie verificat pentru a vedea câte doze mai sunt disponibile.
2. Pregătirea dozei
• Capătul manetei albe trebuie ridicat. Camera laterală trebuie închisă.
Atenție: Maneta albă trebuie manevrată numai când pacientul este gata să inhaleze o doză de
medicament. Dacă pacientul se joacă cu maneta albă, va pierde doze.
Clic
Deschideți
• Deschidere: Maneta albă trebuie mișcată complet până se aude un clic. Această acțiune
deplasează o doză nouă în poziție, cu numărul expus la capăt.
Clic
Închideți
• Închidere: Maneta albă trebuie închisă complet, aceasta fiind introdusă cu un clic în poziţia
sa originală. Acum inhalatorul este pregătit pentru utilizare imediată.
3. Inhalarea dozei
• La depărtare de piesa bucală pentru inhalat, pacientul trebuie sa expire cât de mult este posibil.
Nu trebuie niciodată să expire direct în inhalator deoarece acest lucru poate afecta doza.
• Inhalatorul trebuie ținut cu capacul de protecţie în jos.
• Buzele trebuie strânse ferm în jurul piesei bucale.
• Pacientul trebuie să inspire cât de adânc și puternic posibil prin inhalator, nu pe nas.
Nu blocați
intrarea aerului
• Inhalatorul trebuie îndepărtat din gură şi ţineţi-vă respiraţia pentru 5-10 secunde sau cât timp
este posibil fără a determina disconfort.
• Pacientul trebuie apoi să expire încet, dar nu în inhalator.
• Capacul protector trebuie închis peste piesa bucală.
• Gura trebuie clătită cu apă, care trebuie scuipată. Aceasta poate ajuta la prevenirea apariţiei
infecţiilor fungice la nivelul gurii şi a apariției răguşelii.
Curăţare
• Partea exterioară a piesei bucale se șterge cu un şerveţel curat, uscat dacă este nevoie.
• Inhalatorul nu trebuie demontat pentru curăţare sau pentru alte motive!
• Părţile inhalatorului nu trebuie curățate cu apă sau cu şerveţele umede deoarece pot fi afectate
dozele!
• Nu trebuie introduse niciodată un ac sau alte obiecte ascuţite în piesa bucală sau în alte părţi,
deoarece aceasta poate distruge inhalatorul!
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă ca dozele să fie scăzute progresiv în cazul întreruperii tratamentului și nu trebuie oprit
brusc.
Dacă tratamentul este considerat ineficace de către pacienţi sau implică depăşirea dozei maxime de
Airbufo Forspiro, trebuie informat medicul (vezi pct. 4.2). Deteriorarea bruscă şi progresivă a
controlului astmului bronşic sau al BPOC poate pune viaţa în pericol şi pacientul trebuie supus de
urgenţă unei evaluări medicale. În această situaţie, trebuie luată în considerare necesitatea unei terapii
mai agresive cu corticosteroizi, de exemplu o cură cu corticosteroizi pe cale orală sau tratament cu
antibiotice în cazul prezenţei unei infecţii.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă la dispoziţie în orice moment inhalatorul de salvare, fie Airbufo
Forspiro (pentru pacienții care utilizează Airbufo Forspiro ca tratament de întreţinere şi de ameliorare a
simptomelor), fie un bronhodilatator cu acţiune rapidă (pentru pacienţii care utilizează Airbufo
Forspiro doar ca tratament de întreţinere).
Pacienţilor trebuie să le fie reamintită recomandarea administrării zilnice a Airbufo Forspiro, conform
prescripţiei, chiar şi în perioadele asimptomatice. Nu a fost studiat efectul utilizării profilactice a
Airbufo Forspiro, de exemplu înainte de un efort fizic. Terapia de ameliorare cu Airbufo Forspiro
trebuie iniţiată ca răspuns la simptomatologia astmului bronşic, dar nu în scopul utilizării profilactice,
de exemplu înainte de un efort fizic. Pentru aceasta se recomandă utilizarea separată a unui
bronhodilatator cu acţiune rapidă.
Odată ce simptomele de astm bronşic sunt controlate, se poate lua în considerare reducerea treptată a
dozei de Airbufo Forspiro. Este importantă evaluarea periodică a pacienţilor pe măsură ce se reduce
doza.
Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace de Airbufo Forspiro (vezi pct. 4.2).
Tratamentul cu Airbufo Forspiro nu trebuie iniţiat în timpul unei exacerbări sau în timpul agravării
semnificative a simptomelor sau deteriorării acute a astmului bronşic.
Evenimentele adverse grave legate de astmul bronşic şi exacerbările pot apărea în timpul tratamentului
cu Airbufo Forspiro. Pacienţii trebuie rugaţi să continue tratamentul, dar să solicite consult medical
dacă simptomele de astm bronşic rămân necontrolate sau se agravează după iniţierea tratamentului cu
Airbufo Forspiro.
Nu sunt disponibile date provenite din studii clinice privind budesonidă/formoterol la pacienți cu
BPOC cu o valoare a VEF > 50% din valoarea normală prezisă, înainte de utilizarea
bronhodilatatorului și cu o valoare a VEF < 70% din valoarea normală prezisă, după utilizarea
bronhodilatatorului (vezi pct. 5.1).
Ca și în cazul altor terapii prin inhalare, este posibilă apariţia bronhospasmului paradoxal, cu
intensificarea imediată a wheezing-ului şi scurtării respiraţiei, după administrarea dozei. Dacă
pacientul prezintă bronhospasm paradoxal, administrarea Airbufo Forspiro trebuie întreruptă imediat,
pacientul trebuie reevaluat şi, dacă este necesar, se instituie o terapie alternativă. Bronhospasmul
paradoxal răspunde la bronhodilatatoare cu acţiune rapidă şi trebuie tratat imediat (vezi pct. 4.8).
Pot apărea reacţii adverse sistemice la corticosteroizii inhalatori, în special la doze mari, prescrise pe
perioade lungi de timp. Aceste reacţii adverse apar mai puţin decât în cazul corticosteroizilor
administraţi pe cale orală. Reacţiile adverse sistemice posibile includ sindrom Cushing, caracteristice
cushingoide, supresia glandei suprarenale, retard de creştere la copii şi adolescenţi, scăderea densităţii
minerale osoase, cataractă şi glaucom şi, mai rar, un palier de efecte psihologice sau de comportament,
inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresivitate (în special
la copii şi adolescenţi) (vezi pct. 4.8).
Posibilele efecte asupra densităţii minerale osoase trebuie luate în considerare, în special la pacienţii
aflaţi în tratament de lungă durată cu doze mari care prezintă factori de risc coexistenţi pentru
osteoporoză. Studiile pe termen lung cu budesonidă administrată pe cale inhalatorie la copii în doze
medii zilnice de 400 micrograme (doza măsurată) sau la adulţi în doze zilnice de 800 micrograme
(doza măsurată) nu au demonstrat efecte semnificative asupra densităţii minerale osoase. Nu sunt
disponibile informaţii cu privire la efectul unei combinaţii de doză fixă de budesonidă/formoterol în
doze mari.
Dacă există vreun motiv de a presupune că funcţia glandei suprarenală este afectată datorită unei
terapii sistemice anterioare cu corticosteroizi, trecerea pacienţilor la terapia combinată cu doză fixă de
Airbufo Forspiro trebuie făcută cu prudenţă.
Beneficiile terapiei inhalatorii cu budesonidă se reflectă în mod normal în reducerea necesităţii
corticosteroizilor orali, dar pacienţii care sunt transferaţi de la tratament cu corticosteroizi orali pot
rămâne cu riscul afectării funcţiei glandei suprarenale pentru o perioadă considerabilă de timp. După
întreruperea tratamentului cu corticosteriozi sistemici, recuperarea poate necesita o perioadă lungă de
timp şi, de aceea, pacienţi corticodependenţi la care se înlocuieşte această terapie cu budesonidă
administrată inhalator pot fi consideraţi pacienţi cu risc de afectare a funcţiei glandei suprarenale
pentru o perioadă lungă de timp. În aceste circumstanţe, trebuie monitorizată regulat funcţia axului
hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian.
Tratamentul de lungă durată cu doze mari de corticosteroizi inhalatori, în special cu doze mai mari
decât cele recomandate, poate duce, de asemenea, la o supresie a funcţiei glandei suprarenale
semnificativă clinic. Prin urmare, o terapie aditională cu corticosteroizi sistemici trebuie luată în
considerare în timpul perioadelor de stres, cum sunt infecţiile severe sau intervenţiile chirurgicale
programate. Reducerea rapidă a dozei de corticosteroizi poate induce o criză suprarenală acută.
Simptomele şi semnele care pot fi observate în criza suprarenală acută pot fi oarecum vagi, dar pot
include anorexie, durere abdominală, scădere în greutate, oboseală, cefalee, greaţă, vărsături, scăderea
nivelului de conştienţă, convulsii, hipotensiune arterială şi hipoglicemie.
Nu se recomandă întreruperea bruscă a tratamentului cu corticosteroizi sistemici adiţionali sau
budesonidă inhalatorie.
În timpul trecerii de la terapia orală la Airbufo Forspiro, poate fi observată o scădere a acţiunii
corticosteroizilor sistemici care poate duce la apariţia de simptome alergice sau artritice, cum sunt
rinita, eczema şi durerea musculară şi articulară.
În aceste cazuri trebuie iniţiat un tratament specific. În cazuri rare, la apariţia unor simptome, cum sunt
oboseala, cefaleea, greaţa şi vărsăturile, se poate suspecta un efect insuficient al glucocorticosteroizilor
sistemici. În aceste cazuri, este necesară uneori o creştere temporară a dozei de glucocorticosteroizi
sistemici.
Pentru a reduce la minimum riscul apariţiei unei infecţii candidozice orofaringiene (vezi pct. 4.8),
pacientul trebuie instruit să îşi clătească gura cu apă după inhalarea dozei de întreţinere. Dacă apare
candidoza orofaringiană, pacienţii trebuie să îşi clătească gura cu apă şi după inhalarea dozelor „la
nevoie”.
Trebuie evitat tratamentul concomitent cu itraconazol şi ritonavir sau alţi inhibitori puternici ai
enzimei CYP3A4 (vezi pct. 4.5). Dacă acest lucru nu este posibil, intervalul de timp dintre
administrările medicamentelor care interacţionează trebuie prelungit pe cât posibil. Terapia de
întreţinere şi de ameliorare a simptomelor cu Airbufo Forspiro nu este recomandată la pacienţii care
utilizează inhibitori puternici ai enzimei CYP3A4.
Este de așteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care
conțin cobicistat, să mărească riscul de reacții adverse sistemice. Administrarea concomitentă trebuie
evitată, cu excepția cazurilor în care beneficiul obținut depășește riscul crescut de reacții adverse
sistemice induse de corticosteroizi.
Airbufo Forspiro trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu tireotoxicoză, feocromocitom, diabet
zaharat, hipokaliemie netratată, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, stenoză aortică subvalvulară
idiopatică, hipertensiune arterială severă, anevrism sau alte afecţiuni cardiovasculare severe, cum sunt
boala cardiacă ischemică, tahiaritmiile sau insuficienţa cardiacă severă.
Tratamentul pacienţilor cu interval QTc prelungit trebuie făcut cu precauţie. Formoterolul în sine poate
induce prelungirea intervalului QTc.
Necesitatea administrării, precum şi doza de corticosteroizi inhalatori trebuie reevaluate la pacienţii cu
tuberculoză pulmonară activă sau latentă, precum şi la cei cu infecţii fungice sau virale ale căilor
respiratorii.
Hipokaliemia potenţial gravă poate să apară ca urmare a administrării de doze mari de agonişti β2-
adrenergici. Tratamentul concomitent cu agonişti β2-adrenergici şi medicamente care pot induce
hipokaliemie sau pot potenţa un efect hipokaliemiant, de exemplu derivaţi xantinici, steroizi şi
diuretice, poate contribui la un posibil efect hipokaliemiant al agonistului β2-adrenergic.
Sunt recomandate precauţii speciale în cazul astmului bronşic instabil, cu utilizarea în diverse grade a
bronhodilatatoarelor de urgenţă, precum şi în cazul astmului bronşic sever acut, deoarece riscul asociat
poate fi amplificat de către hipoxie şi alte condiţii în care probabilitatea dezvoltării reacţiilor adverse
hipokaliemice este crescută. În aceste cazuri, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale
potasiului.
Ca pentru toți agoniştii β2-adrenergici, trebuie luate în considerare determinări suplimentare ale
glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat.
Tulburări de vedere
Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul
se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în
considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă,
glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după
utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.
Airbufo Forspiro conţine lactoză monohidrat (4,4 mg/inhalație). În mod normal această cantitate nu
cauzează probleme la pacienții cu intoleranță la lactoză. Excipientul lactoză conţine cantităţi mici de
proteine din lapte care pot cauza reacţii alergice.
Copii şi adolescenţi
Este recomandat ca înălţimea copiilor cărora li se administrează tratament de lungă durată cu
corticosteroizi pe cale inhalatorie să fie monitorizată în mod regulat. În cazul întârzierii creşterii,
terapia trebuie reevaluată în scopul reducerii dozei de corticosteroid inhalator, la cea mai mică doză la
care este menţinut controlul eficient al astmului bronşic, dacă este posibil. Beneficiile terapiei cu
corticosteroizi, precum şi riscurile posibile ale întârzierii creşterii trebuie evaluate atent. În plus, trebuie
luată în considerare şi recomandarea unui consult efectuat de un pediatru specializat în boli respiratorii.
Datele limitate din studii realizate pe termen lung sugerează faptul că majoritatea copiilor şi
adolescenţilor trataţi cu budesonidă pe cale inhalatorie vor atinge în cele din urmă înălţimea
corespunzătoare vârstei adulte. Cu toate acestea, a fost observată o reducere iniţială de mică amploare,
dar tranzitorie, a creşterii (de aproximativ 1 cm). Acest fenomen apare în mod obişnuit în decursul
primului an de tratament.
Pneumonia la pacienții cu BPOC
S-a observat o creștere a incidenței pneumoniei, inclusiv a pneumoniei care necesită spitalizare, la
pacienții cu BPOC care urmează tratament cu corticosteroizi administrați prin inhalare. Există unele
dovezi de creștere a riscului de pneumonie odată cu creșterea dozei de steroizi, dar această ipoteză nu a
fost demonstrată în mod clar în studiile efectuate.
Nu există dovezi clinice concludente de diferențe intra-categorie în ceea ce privește anvergura riscului
de pneumonie în rândul produselor administrate prin inhalare care conțin corticosteroizi.
Medicii trebuie să își păstreze vigilența pentru depistarea posibilei apariții a pneumoniei la pacienții cu
BPOC, deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții și simptomele de exacerbare a BPOC se
suprapun.
Factorii de risc pentru pneumonie la pacienții cu BPOC includ fumatul în prezent, vârsta înaintată,
indice de masă corporală (IMC) scăzut și BPOC severă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacocinetice
Inhibitorii puternici ai enzimei CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol, itraconazol, voriconazol,
posaconazol, claritromicină, telitromicină, nefazodon, cobicistat şi inhibitori ai proteazei HIV) pot
creşte semnificativ concentraţia plasmatică a budesonidei, iar utilizarea concomitentă trebuie evitată.
Dacă acest lucru nu este posibil, intervalul de timp dintre administrarea inhibitorului şi budesonidei
trebuie să fie cât mai mare posibil (vezi pct. 4.4). Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor
cu Airbufo Forspiro nu este recomandată la pacienţii care folosesc inhibitori puternici ai enzimei
CYP3A4.
Ketoconazolul, un inhibitor CYP3A4 puternic, administrat o dată pe zi în doză de 200 mg a crescut
concentraţiile plasmatice ale budesonidei administrată oral concomitent (în doză unică de 3 mg) în
medie de aproximativ şase ori. Când ketocozanol s-a administrat la 12 ore după administrarea
budesonidei, concentraţia a crescut în medie doar de trei ori, demonstrând că îndepărtarea timpilor de
administrare poate reduce creşterea concentraţiilor plasmatice. Datele limitate despre această
interacţiune pentru doze mari de budesonidă administrată inhalator arată că o creştere importantă a
concentraţiilor plasmatice (în medie, de patru ori) poate apărea dacă itraconazol 200 mg, administrat o
dată pe zi este administrat concomitent cu budesonidă inhalatorie (în doză unică de 1000 micrograme).
Interacţiuni farmacodinamice
Blocantele β-adrenergice pot reduce sau inhiba efectul formoterolului. Ca urmare, tratamentul cu
Airbufo Forspiro nu trebuie administrat în asociere cu blocantele beta-adrenergice (inclusiv cele din
picăturile oftalmice), cu excepţia cazurilor riguros motivate.
Tratamentul concomitent cu chinidină, disopiramidă, procainamidă, fenotiazine, antihistaminice
(terfenadină) şi antidepresive triciclice poate duce la prelungirea intervalului QTc şi la creşterea
riscului de apariţie a aritmiilor ventriculare.
În plus, L-Dopa, L-tiroxina, oxitocina şi alcoolul etilic pot afecta tolerabilitatea cardiacă faţă de β2-
simpatomimetice.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ai monoaminooxidazei, inclusiv cu medicamente cu proprietăţi
similare, cum sunt furazolidona şi procarbazina, poate precipita reacţiile hipertensive.
Există un risc crescut de apariţie a aritmiilor la pacienţii aflaţi concomitent sub anestezie cu
hidrocarburi halogenate.
Utilizarea concomitentă a altor medicamente β-adrenergice sau anticolinergice poate avea un efect
bronhodilatator aditiv.
Hipokaliemia poate creşte predispoziţia la aritmii la pacienţii trataţi cu glicozide digitalice.
Hipokaliemia poate rezulta din tratamentul cu agonisti β2-adrenergici și poate fi potențată prin
tratamentul concomitent cu derivaţi xantinici, corticosteroizi şi diuretice (vezi pct. 4.4)
Nu au fost observate interacţiuni ale budesonidei şi formoterolului cu alte medicamente utilizate în
tratamentul astmului.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date clinice privind expunerea în timpul sarcinii la administrarea tratamentului cu
budesonidă / formoterol sau la terapia concomitentă cu formoterol şi budesonidă. Datele dintr-un
studiu de dezvoltare embrio-fetală la şobolan nu au arătat niciun efect suplimentar al utilizării
combinaţiei.
Nu există date adecvate privind utilizarea formoterolului la femeile gravide. În studii privind efectele
asupra funcţiei de reproducere la animale, formoterolul a provocat reacţii adverse, la valori foarte mari
ale expunerii sistemice (vezi pct. 5.3).
Date cu privire la aproximativ 2000 de sarcini expuse nu au indicat niciun risc teratogen crescut asociat
utilizării budesonidei pe cale inhalatorie. În studiile la animale, glucocorticosteroizii s-au dovedit a
induce malformaţii congenitale (vezi pct. 5.3). Acest fapt nu pare a avea relevanţă în cazul dozelor
recomandate la om.
De asemenea, studiile la animale au identificat o implicare a excesului prenatal de glucocorticoizi în
creşterea riscurilor de întârziere a creşterii intrauterine, de boli cardiovasculare la vârsta adultă şi de
modificări permanente ale densităţii receptorilor pentru glucocorticoizi, ale turnover-ului
neurotransmiţătorilor şi ale comportamentului, la expuneri inferioare intervalului de doze teratogene.
În timpul sarcinii, Airbufo Forspiro trebuie utilizat numai în cazul în care beneficiile terapeutice
depăşesc riscurile potenţiale fetale. Trebuie utilizată doza minimă eficace de budesonidă necesară
menţinerii unui control adecvat al astmului bronşic.
Alăptarea
Budesonida este excretată în laptele uman. Cu toate acestea, la doze terapeutice, nu se anticipează
niciun efect asupra copiilor alăptaţi la sân. Nu se ştie dacă formoterolul trece în laptele matern la om.
La şobolan, au fost detectate cantităţi mici de formoterol în laptele matern.
Administrarea de Airbufo Forspiro femeilor care alăptează trebuie luată în considerare numai dacă
beneficiul potenţial matern este mai mare decât oricare dintre riscurile posibile pentru sugar.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date privind efectul potențial al budesonidei asupra fertilității. Studiile privind
toxicitatea asupra funcției de reproducere, efectuate cu formoterol la animale, au indicat o oarecare
diminuare a fertilității la masculii de șobolan, la o valoare crescută a expunerii sistemice (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Airbufo Forspiro nu are influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Deoarece Airbufo Forspiro conţine atât budesonidă, cât şi formoterol, poate să apară acelaşi tip de
reacţii adverse ca şi cel raportat în cazul acestor medicamente administrate în monoterapie. Nu a fost
observată o incidenţă crescută a reacţiilor adverse consecutiv administrării concomitente a celor doi
compuşi. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt reprezentate de efectele secundare farmacologice
previzibile ale terapiei β2-agoniste, cum sunt tremorul şi palpitaţiile. Acestea tind să fie uşoare şi
dispar în mod obişnuit în decurs de câteva zile de tratament.
Reacţiile adverse, care au fost asociate cu budesonida sau formoterolul, sunt prezentate mai jos,
clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel:
foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 până la <
1/100), rare (≥ 1/10000 până la < 1/1000), foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvențele au fost stabilite pe baza datelor din studii clinice. Incidenţa în loturile placebo nu a fost
luată în considerare.
Clasificarea pe aparate, Frecvenţa Reacţia adversă
sisteme şi organe
Infecţii şi infestări Frecvente Infecţii candidozice orofaringiene, pneumonie (la
pacienții cu BPOC)
Tulburări ale sistemului Rare Reacţii de hipersensibilitate imediată şi întârziată,
imunitar de exemplu exantem, urticarie, prurit, dermatită,
angioedem şi reacţie anafilactică
Tulburări endocrine Foarte rare Sindromul Cushing, supresie a glandelor
suprarenale, întârziere a creşterii, scădere a
densităţii minerale osoase
Tulburări metabolice şi de Rare Hipokaliemie
nutriţie
Foarte rare Hiperglicemie
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Agresivitate, hiperactivitate psihomotorie,
anxietate, tulburări de somn
Foarte rare Depresie, modificări de comportament (în special
la copii)
Tulburări ale sistemului Frecvente Cefalee, tremor
nervos
Mai puţin frecvente Ameţeli
Foarte rare Tulburări ale gustului
Tulburări oculare Mai puțin frecvente Vedere încețoșată (vezi, de asemenea, pct. 4.4)
Foarte rare Cataractă şi glaucom
Tulburări cardiace Frecvente Palpitaţii
Mai puţin frecvente Tahicardie
Rare Aritmii cardiace, de exemplu fibrilaţie atrială,
tahicardie supraventriculară, extrasistole
Foarte rare Angină pectorală, prelungirea intervalului QTc
Tulburări vasculare Foarte rare Variaţii ale tensiunii arteriale
Tulburări respiratorii, Frecvente Iritaţie uşoară la nivelul faringelui, tuse,
toracice şi mediastinale Disfonie, incluzând răguşeală
Rare Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente Greaţă
Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin frecvente Echimoze
ţesutului subcutanat
Tulburări musculo- Mai puţin frecvente Crampe musculare
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Infecţiile candidozice orofaringiene sunt datorate depunerii substanţei active la acest nivel. Sfătuirea
pacientului să-şi clătească gura cu apă după fiecare doză va minimiza riscul. Infecţiile candidozice
orofaringiene răspund, de obicei, la tratamentul topic antifungic fără a necesita întreruperea
corticosteroidului administrat pe cale inhalatorie. Dacă apare candidoza orofaringiană, pacienţii trebuie
să îşi clătească gura cu apă şi după inhalarea dozelor „la nevoie”.
Similar celorlalte terapii administrate inhalator, poate apărea, în cazuri foarte rare, care afectează mai
puţin de 1 din 10000 pacienţi bronhospasmul paradoxal, cu intensificarea imediată a wheezing-ului şi
scurtării respiraţiei după administrarea dozei. Bronhospasmul paradoxal răspunde la bronhodilatatoare
cu acţiune rapidă administrate inhalator şi trebuie tratat imediat. Administrarea Airbufo Forspiro
trebuie întreruptă imediat, tratamentul trebuie reevaluat şi, dacă este necesar, se instituie o terapie
alternativă (vezi pct. 4.4).
Reacţiile adverse sistemice ale corticosteroizilor administraţi pe cale inhalatorie pot apărea, în special,
la doze mari prescrise pe perioade lungi de timp. Probabilitatea apariţiei acestor reacţii este mult mai
mică în cazul terapiei inhalatorii decât în cazul corticosteroizilor administraţi oral. Posibilele reacţii
sistemice includ sindromul Cushing, caracteristici cushingoide, supresia suprarenală, întârzierea
creşterii la copii şi adolescenţi, scăderea densităţii minerale osoase, cataracta şi glaucomul. Mai pot
apărea sensibilitatea crescută la infecţii şi afectarea capacităţii de adaptare la stres. Aceste reacţii sunt
probabil dependente de doză, timpul de expunere, expunerea concomitentă sau anterioară la
corticosteroizi şi sensibilitatea individuală.
Tratamentul cu β2-agonişti poate avea ca rezultat creşterea valorilor plasmatice ale insulinei, acizilor
graşi liberi, glicerolului şi corpilor cetonici.
Copii şi adolescenţi
Este recomandat ca înălţimea copiilor cărora li se administrează tratament de lungă durată cu
corticosteroizi pe cale inhalatorie să fie monitorizată în mod regulat (vezi pct 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Supradozajul formoterolului conduce foarte probabil la dezvoltarea unor reacţii adverse tipice
agoniştilor β2-adrenergici: tremor, cefalee, palpitaţii. Simptomele raportate în cazuri izolate sunt
tahicardia, hiperglicemia, hipokaliemia, prelungirea intervalului QTc, aritmia, greaţa şi vărsăturile.
Poate fi indicat tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Doza de 90 micrograme
administrată în decurs de trei ore pacienţilor cu obstrucţie bronşică acută nu a ridicat probleme legate
de siguranţa terapeutică.
Supradozajul acut al budesonidei, chiar şi în doze excesive, nu pare a reprezenta o problemă clinică. În
cazul utilizării cronice în doze excesive, pot să apară reacţii adverse sistemice ale
glucocorticosteroizilor, cum sunt hipercorticismul şi supresia glandelor suprarenale.
Dacă terapia cu Airbufo Forspiro trebuie întreruptă din cauza supradozajului formoterolului, trebuie
luată în considerare asigurarea unei terapii adecvate cu corticosteroizi pe cale inhalatorie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: adrenergice şi alte medicamente pentru tratamentul bolilor respiratorii
obstructive, codul ATC: R03AK07
Mecanism de acţiune şi efecte farmacodinamice
Acest medicament conţine formoterol şi budesonidă, componente cu mecanisme diferite de acţiune şi
care prezintă efecte aditive în ceea ce priveşte reducerea exacerbărilor astmatice. Proprietăţile specifice
ale budesonidei şi formoterolului permit ca această asociere să fie utilizată şi ca tratament de întreţinere
şi ca tratament de ameliorare a simptomatologiei în astmul bronşic.
Budesonidă
Budesonida este un glucocorticosteroid care administrată pe cale inhalatorie are o acţiune
antiinflamatorie la nivelul căilor respiratorii dependentă de doză, având drept rezultat reducerea
simptomatologiei şi exacerbărilor astmatice. Budesonida administrată pe cale inhalatorie provoacă mai
puţine reacţii adverse severe decât corticosteroizii administraţi pe cale sistemică. Mecanismul exact
răspunzător pentru acest efect antiinflamator al glucocorticosteroizilor nu este cunoscut.
Formoterol
Formoterolul este un agonist β2-adrenergic selectiv care administrat pe cale inhalatorie determină
relaxarea rapidă şi de lungă durată a musculaturii netede bronşice la pacienţii cu obstrucţie reversibilă a
căilor respiratorii. Efectul bronhodilatator dependent de doză, se dezvoltă rapid, la aproximativ 1-
3 minute de la inhalare. Durata efectului este de cel puţin 12 ore după administrarea unei singure doze.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Astm bronşic
Terapia de întreţinere cu budesonidă/formoterol pentru astm bronşic
În studiile clinice la adulţi, asocierea formoterolului cu budesonida a ameliorat simptomele astmatice şi
funcţia pulmonară şi a redus exacerbările.
În două studii realizate pe o perioadă de 12 săptămâni fiecare, efectul budesonidă/formoterol asupra
funcţiei pulmonare a fost egal cu cel al asocierii libere de budesonidă şi formoterol şi l-a depăşit pe cel
al budesonidei administrată în monoterapie. În toate braţele de tratament s-a utilizat un agonist β2-
adrenergic cu durată scurtă de acţiune, la nevoie. Nu a fost observat niciun semn de reducere în timp a
efectului antiastmatic.
În două studii clinice la copii cu durata de 12 săptămâni, 265 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11
ani au primit tratament de întreţinere cu budesonidă/formoterol (2 inhalaţii de 80 micrograme/4,5
micrograme/inhalaţie, de două ori pe zi) şi un agonist β2-adrenergic cu durată scurtă de acţiune, la
nevoie. În ambele studii, funcţia pulmonară s-a îmbunătăţit şi tratamentul a fost bine tolerat în
comparaţie cu doza corespunzătoare de budesonidă, administrată în monoterapie.
Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor astmului bronşic cu budesonidă/formoterol
Un total de 12076 de pacienţii astmatici au fost incluşi în 5 studii de tip dublu-orb privind eficacitatea
şi siguranţa (4447 au fost randomizaţi pentru terapia de întreţinere şi de urgenţă cu
budesonidă/formoterol) pe o perioadă de 6 sau 12 luni. O condiţie de bază era ca pacienţii să fie
simptomatici în ciuda administrării glucocorticosteroizilor inhalatori.
Terapia de întreţinere şi de ameliorare a simptomelor cu budesonidă/formoterol a determinat reduceri
ale exacerbărilor astmatice severe, semnificative statistic şi importante din punct de vedere clinic, în
toate cele 5 studii. Aceasta a inclus o comparaţie între administrarea budesonidă/formoterol ca terapie
de întreţinere în doze mari asociat cu terbutalină ca medicaţie de urgenţă (studiul 735) şi administrarea
budesonidă/formoterol tot ca terapie de întreţinere în doze mari, asociat, fie cu formoterol, fie cu
terbutalină, ca medicaţie de urgenţă (studiul 734) (vezi tabelul de mai jos). În studiul 735, funcţia
pulmonară, controlul simptomelor şi utilizarea medicaţiei de urgenţă au fost similare la toate grupele
terapeutice. În Studiul 734, simptomele şi utilizarea medicaţiei de urgenţă au fost reduse şi funcţia
pulmonară s-a îmbunătăţit, comparativ cu ambele tratamente. În cele 5 studii combinate, pacienţii
trataţi cu budesonidă/formoterol ca terapie de întreţinere şi de ameliorare, nu au utilizat inhalaţii de
urgenţă, în medie, în 57% din durata tratamentului. Nu s-a observat dezvoltarea unei toleranţe la
medicament în timp.
Rezumatul exacerbărilor astmatice severe în studiile clinice
Studiul Nr. Grupe de tratament N a
Exacerbări severe
Durata
Evenim Evenimente
ente /pacient-an
Studiul Budesonidă/Fumarat de formoterol dihidrat 1103 125 b
0,23
735 160/4,5 µg de două ori pe zi + la nevoie
6 luni
Budesonidă/Fumarat de formoterol dihidrat 320/9 µg 1099 173 0,32
de două ori pe zi + terbutalină 0,4 mg la nevoie
Salmeterol/fluticazon 2 x 25/125 µg de două ori pe zi 1119 208 0,38
+ terbutalină 0,4 mg la nevoie
Studiul Budesonidă/Fumarat de formoterol dihidrat 1107 194 b
0,19
734 160/4,5 µg de două ori pe zi + la nevoie
12 luni
Budesonidă/Fumarat de formoterol dihidrat 160/4,5 1137 296 0,29
µg de două ori pe zi + formoterol 4,5 µg la nevoie
Budesonidă/Fumarat de formoterol dihidrat 160/4,5 1138 377 0,37
µg de două ori pe zi + terbutalină 0,4 mg la nevoie
a
Spitalizare/tratament la camera de gardă sau tratament cu corticosteroizi administraţi oral
b
Scăderea ratei exacerbărilor este semnificativă statistic (valoare P <0,01) pentru ambele
comparaţii.
Eficacitatea și siguranța comparabilă la adolescenți și adulți au fost demonstrate în 6 studii dublu-orb,
cuprinzând cele 5 studii menționate mai sus și un studiu suplimentar care utilizează o doză mai mare
de întreținere de 160 / 4,5 micrograme, două inhalări de două ori pe zi. Aceste evaluări s-au bazat pe
un număr total de 14385 pacienți cu astm bronșic, dintre care 1847 au fost adolescenți. Numărul
pacienților adolescenți care au luat mai mult de 8 inhalări în cel puțin o zi ca parte a terapiei de
întreținere și de ameliorare a budesonidei/formoterolului a fost limitat și o astfel de utilizare a fost
redusă.
În alte 2 studii în care pacienţii necesitau intervenţie medicală datorită simptomelor astmatice acute,
budesonida/formoterolul a eliminat bronhoconstricţia rapid şi eficace, similar cu salbutamolul şi
formoterolul.
Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
În două studii realizate pe o perioadă de 12 luni fiecare, a fost evaluat efectul budesonidă/formoterol
asupra funcţiei pulmonare şi asupra ratei exacerbărilor (definită ca numărul de cure de corticosteroizi
orali şi/sau cure de antibiotice şi/sau spitalizări) la pacienţii cu BPOC severă. Valoarea mediană a
VEF înainte de utilizarea bronhodilatatorului, în momentul includerii în studii a fost < 50% din
valoarea normală prezisă. Valoarea mediană a VEF după utilizarea bronhodilatatorului, în momentul
includerii în studii a fost 42% din valoarea normală prezisă.
Numărul mediu de exacerbări pe an (conform definiţiei de mai sus) s-a redus semnificativ prin
utilizarea budesonidă/formoterol comparativ cu formoterol în monoterapie sau cu placebo (rata medie
1,4 comparativ cu 1,8-1,9 în grupul tratat cu placebo/formoterol). Numărul mediu de zile de tratament
oral de corticosteroizi/pacient pe parcursul celor 12 luni a fost puţin mai mic în cazul grupului tratat cu
budesonidă/formoterol (7-8 zile/pacient/an, în comparaţie cu 11-12 şi 9-12 zile în cazul grupurilor
tratate cu placebo, respectiv formoterol). Din punct de vedere al modificării parametrilor funcţiei
pulmonare, cum este VEF1, budesonida/formoterolul nu s-a dovedit superior monoterapiei cu
formoterol.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Combinaţia cu doză fixă budesonidă/formoterol şi componentele separate corespunzătoare s-au
demonstrat a fi bioechivalente în ceea ce priveşte expunerea sistemică la budesonidă, respectiv
formoterol. În pofida acestui fapt, a fost observată o creştere mică a supresiei corticosuprarenaliene
după administrarea combinaţiei cu doză fixă, în comparaţie cu componentele neasociate. Diferenţa nu
este considerată a avea vreun impact asupra siguranţei terapeutice.
Nu au existat dovezi ale unor interacţiuni farmacocinetice între budesonidă şi formoterol.
Parametrii farmacocinetici ai substanţelor respective au fost comparabili în urma administrării
budesonidei şi formoterolului ca medicamente neasociate sau sub forma combinaţiei cu doză fixă.
Pentru budesonidă, ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) a avut valori
uşor mai mari, viteza absorbţiei a fost mai rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă mai mare în
cazul administrării asocierii fixe. Pentru formoterol, concentraţia plasmatică maximă a fost similară
celei din cauza administrării asocierii fixe. Budesonida administrată pe cale inhalatorie este absorbită
rapid şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 30 minute de la inhalare.
În studii, depunerile pulmonare medii ale budesonidei după inhalare prin inhalator au variat între 32%
şi 44% din doza eliberată. Biodisponibilitatea sistemică reprezintă aproximativ 49% din doza eliberată.
La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, depunerea pulmonară este cuprinsă în acelaşi interval ca
la adulţi, la aceleaşi doze. Concentraţiile plasmatice nu au fost determinate.
Formoterolul inhalat este absorbit rapid şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 10
minute de la inhalare. În studii, depunerea pulmonară medie a formoterolului după inhalarea prin
inhalator a variat între 28% şi 49% din doza eliberată. Biodisponibilitatea sistemică reprezintă
aproximativ 61% din doza eliberată.
Distribuţie și metabolizare
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de aproximativ 50% pentru formoterol şi 90%
pentru budesonidă. Volumul de distribuţie este de aproximativ 4 l/kg în cazul formoterolului şi 3 l/kg
în cazul budesonidei. Formoterolul este inactivat prin intermediul unor reacţii de conjugare (are loc
formarea metaboliţilor activi O-demetilaţi şi deformilaţi, însă aceştia sunt observaţi în principal sub
forma conjugaţilor inactivi). Budesonida suferă un amplu proces (în proporţie de aproximativ 90%) de
metabolizare în cursul primului pasaj hepatic în metaboliţi cu activitate glucocorticoidă mică.
Activitatea glucocorticoidă a metaboliţilor principali, 6-beta-hidroxi-budesonida şi 16-alfa-hidroxi-
prednisolonul, reprezintă mai puţin de 1% din cea a budesonidei. Nu există dovezi ale unor interacţiuni
metabolice sau ale unor reacţii de deplasare de pe proteinele plasmatice între formoterol şi budesonidă.
Eliminare
Cea mai mare parte din doza de formoterol este transformată prin metabolizare hepatică, apoi este
eliminată pe cale renală. După inhalare, 8-13% din doza eliberată de formoterol este excretată prin
urină sub formă nemetabolizată. Formoterolul prezintă un clearance sistemic mare (aproximativ
1,4 l/min) şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este în medie de 17 ore.
Budesonida este eliminată prin metabolizare, catalizată în principal de către enzima CYP3A4.
Metaboliţii budesonidei sunt eliminaţi prin urină ca atare sau sub formă conjugată. În urină au fost
detectate cantităţi neglijabile de budesonidă nemodificată. Budesonida prezintă o valoare mare a
clearance-ului sistemic (aproximativ 1,2 l/minut) şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
după administrare intravenoasă este în medie de 4 ore.
Farmacocinetica budesonidei sau a formoterolului la pacienţii cu insuficienţă renală este necunoscută.
Expunerea la budesonidă şi formoterol poate fi crescută la pacienţii cu afecţiuni hepatice.
Liniaritate/Non-liniaritate
Expunerea sistemică la budesonidă și formoterol este corelată în mod liniar cu doza administrată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea observată în cadrul studiilor la animale cu budesonidă şi formoterol, administrate separat
sau în combinaţie, a constat în efecte asociate acţiunii farmacologice exagerate.
În studiile privind efectele asupra funcţiei de reproducere la animale, corticosteroizii, cum este
budesonida, au dovedit că induc malformaţii congenitale (palatoschizis, malformaţii scheletice). Cu
toate acestea, aceste rezultate din studii experimentale la animale nu par a avea relevanţă la om în cazul
administrării în dozele recomandate. Studiile privind efectele formoterolului asupra funcţiei de
reproducere la animale au evidenţiat o fertilitate redusă într-un oarecare grad a şobolanilor masculi în
cazul expunerii sistemice mari, pierderi ale produsului de implantare, precum şi o rată redusă a
supravieţuirii precoce postnatale şi scăderea greutăţii la naştere, în cazul unor expuneri considerabil
mai mari decât cele realizate în practica clinică. Cu toate acestea, aceste rezultate experimentale la
animale nu par a avea relevanţă la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat (conţine proteine din lapte).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Inhalator din plastic de culare roșie/albă ce conține un blister din OPA-Al-PVC/Al cu 60 de doze cu
pulbere de inhalat, unidoză.
Mărimi de ambalaj: cutii cu 1, 2, 3, 4 sau 6 dispozitive de inhalare, fiecare cu 60 doze.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.
Calea Floreasca, nr. 169A
Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459,
București
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15093/2023/01-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: August 2018
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2023
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2023