ADALAT 30 mg comprimate cu eliberare prelungită

Prospect ADALAT 30 mg comprimate cu eliberare prelungită

Producator: 

Clasa ATC: blocante selective ale canalelor de calciu, cu efect preponderent vascular,

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11912/2019/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

ADALAT 30 mg comprimate cu eliberare prelungită

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conține 30 mg nifedipină.

Fiecare comprimat conţine un surplus de 10% nifedipină pentru a asigura cantitatea declarată pe etichetă.

Excipient cu efect cunoscut: 9,40 mg sodiu.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate cu eliberare prelungită

Comprimate cu eliberare prelungită rotunde, convexe, de culoare roz, ştanțate cu laser cu un punct pe

una din feţe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

 Tratamentul bolii coronariene

Angina pectorală cronică stabilă (angina pectorală de efort).

 Tratamentul hipertensiunii arteriale

4.2 Doze și mod de administrare

Mod de administrare

Administrare orală

Atât cât este posibil, tratamentul trebuie adaptat nevoilor individuale ale pacientului.

În funcție de tabloul clinic, doza de bază va fi introdusă treptat.

Doze

Dacă nu este prescris altfel, la adulţi se recomandă următoarele scheme de tratament:

 Pentru tratamentul bolii coronariene

Angina pectorală cronică stabilă (angina de efort).

Un comprimat de Adalat 30 o dată pe zi (1 x 30 mg/zi)

În general tratamentul trebuie inițiat cu 30 mg o dată pe zi.

 Pentru hipertensiune arterială

Un comprimat de Adalat 30 o dată pe zi (1 x 30 mg/zi)

În general tratamentul trebuie inițiat cu 30 mg o dată pe zi.

În funcție de severitatea bolii și de răspunsul pacientului la tratament, doza poate fi crescută treptat

până la 120 mg administrate o dată pe zi.

Administrarea concomitentă cu inhibitori ai CYP 3A4 sau inductori ai CYP 3A4 poate duce la

recomandarea de a reduce doza sau de a nu utiliza deloc nifedipină. (vezi pct.4.5).

Durata tratamentului

Medicul curant va determina durata utilizării.

Modul de administrare

Comprimatele nu trebuie mestecate sau rupte.

Ca regulă, Adalat 30 trebuie înghițite întregi cu o cantitate mică de lichid, indiferent de orele de masă.

Trebuie evitat sucul de grepfrut (vezi pct.4.5).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea administrării Adalat 30 la copii cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită.

Pacienţi în vârstă

Pe baza datelor farmacocinetice, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții cu vârsta de peste 65 de

ani.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică uşoară, moderată sau severă, este necesară monitorizarea atentă și de

asemenea poate fi necesară reducerea dozei. Farmacocinetica nifedipinei nu a fost investigată la pacienţii

cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Pe baza datelor farmacocinetice nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi

pct. 5.2).

4.3 Contraindicații

Adalat 30 nu se va administra la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la nifedipină sau la oricare

dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 (vezi pct. 6.1).

Adalat 30 nu trebuie utilizat în cazurile de şoc cardiogen.

Adalat 30 nu trebuie utilizat la pacienţii cu sac colector Kock (ileostomie după proctocolectomie).

Nifedipina nu se va administra concomitent cu rifampicina, deoarece inducţia enzimatică poate inhiba

atingerea nivelurilor plasmatice de eficacitate ale nifedipinei (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Se recomandă precauţie în administrare la pacienţii cu tensiune arterială foarte scăzută, (hipotensiune

arterială severă cu reducerea tensiunii arteriale sistolice sub 90 mm Hg), în cazurile cu insuficiență

cardiacă manifestă și în cazurile cu stenoză aortică severă.

Nifedipina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii necesită

tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie rezervată pentru femeile cu hipertensiune arterială severă şi

care nu răspund la tratamentul standard (vezi pct. 4.6).

Nu este recomandat a se utiliza nifedipina în timpul alăptării deoarece s-a raportat a fi secretată în laptele

matern și efectele absorbției orale a cantităților mici de nifedipină nu sunt cunoscute.

Monitorizarea atentă a tensiunii arteriale trebuie efectuată atunci când nifedipina se administrează

intravenos concomitent cu sulfat de magneziu administrat intravenos, ca urmare a posibilităţii scăderii

excesive a tensiunii arteriale, care ar putea dăuna atât mamei cât şi fătului.

Ca și în cazul altor materiale non-deformabile (vezi pct. 6.6), trebuie luate măsuri de precauție la

administrarea de Adalat 30 la pacienții cu îngustare gastrointestinală severă, pre-existentă, deoarece pot să

apară simptome de obstrucţie. În cazuri foarte rare se pot forma bezoare, necesitând intervenție

chirurgicală.

În cazuri izolate, au fost descrise simptome de obstrucţie fără antecedente cunoscute de afecţiuni

gastrointestinale.

Un fals efect pozitiv poate apărea la examenul radiologic cu bariu ca substanţă de contrast (de

exemplu, defecte de umplere pot fi interpretate ca polipi).

La pacienții cu insuficiență hepatică uşoară, moderată sau severă este necesară o monitorizare atentă și de

asemenea, poate fi necesară o reducere a dozei. Farmacocinetica nifedipinei nu a fost investigată la pacienţii

cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2 şi 5.2). În consecinţă, nifedipina trebuie utilizată cu atenţie la

pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Nifedipina este metabolizată prin intermediul sistemului citocromului P450 3A4. Medicamentele care

sunt cunoscute, fie că inhibă, fie că induc acest sistem enzimatic pot modifica, prin urmare,

metabolizarea de primă trecere sau clearance-ul nifedipinei (vezi pct.4.5).

Medicamentele, care sunt cunoscute ca inhibitori ai sistemului citocromului P450 3A4, şi care pot

duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de nifedipină includ, de exemplu:

• antibiotice macrolide (de exemplu eritromicina)
• inhibitori de protează anti-HIV(de exemplu ritonavir)
• antimicotice azolice (de exemplu ketoconazol )
• antidepresive precum nefazodonă şi fluoxetină
• quinupristină / dalfopristină
• acid valproic
• cimetidină

La administrarea concomitentă cu aceste medicamente, trebuie să fie monitorizată tensiunea arterială

şi, dacă este necesar, trebuie luată în considerare o reducere a dozei de nifedipină.

Creşterea treptată a dozei zilnice până la maxim 120 mg nifedipină poate avea ca rezultat ingerarea a 2

mmol de sodiu pe zi. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii care urmează o dietă

controlată de sodiu.

Deoarece membrana exterioară a comprimatului de Adalat 30 nu se digeră, se vor lua măsuri de

precauţie având în vedere posibilitatea apariţiei simptomelor unei obstrucţii, în special la pacienţii cu

îngustare severă preexistentă la nivelul tractului gastrointestinal. În cazuri foarte rare se pot forma

bezoare, necesitând intervenţie chirurgicală.

Pentru utilizare la grupe speciale de pacienţi vezi pct. 4.2.

Acest medicament conţine 9,39 mg sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o

dietă cu restricţie de sodiu.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Medicamente care influenţează nifedipina

Nifedipina este metabolizată prin intermediul sistemului citocromului P450 3A4, localizat atât în

mucoasa intestinală cât şi în ficat. Medicamentele care sunt cunoscute, fie pentru a inhiba sau a induce

acest sistem enzimatic pot modifica, prin urmare, prima trecere (în urma administrării orale) sau

clearance-ul nifedipinei (vezi pct.4.4).

La administrarea concomitentă a nifedipinei cu următoarele medicamente, se vor lua în considerare

gradul şi durata interacţiunilor:

Rifampicina:

Rifampicina induce puternic sistemul citocromului P450 3A4. La administrarea concomitentă cu

rifampicină, biodisponibilitatea nifedipinei este redusă semnificativ şi, în consecinţă eficacitatea

acesteia este scăzută. Utilizarea nifedipinei în combinaţie cu rifampicina este, prin urmare,

contraindicată (vezi pct. 4.3).

La administrarea concomitentă cu următoarele medicamente, inhibitori slabi sau moderaţi ai

sistemului citocromului P450 3A4, tensiunea arterială trebuie monitorizată şi, dacă este necesar,

trebuie avută în vedere o reducere a dozei de nifedipină (vezi pct. 4.2 ).

Antibiotice macrolide (de exemplu eritromicina)

Nu au fost efectuate studii privind interacțiunea între nifedipină și antibioticele macrolide. Se ştie că

anumite antibiotice macrolide inhibă metabolizarea mediată de citocromul P450 3A4 a altor

medicamente. Prin urmare, potențialul de creștere a concentrațiilor plasmatice ale nifedipinei și

scăderea eliminării la administrarea concomitentă a celor două medicamente nu poate fi exclusă (vezi

pct.4.4).

Azitromicina, deși este înrudită structural cu clasa antibioticelor macrolide, nu inhibă activitatea

citocromului CYP3A4.

Inhibitorii de protează anti-HIV (de exemplu ritonavir)

Nu a fost încă efectuat un studiu clinic pentru a investiga interacţiunea între nifedipină și anumiţi

inhibitori de protează anti-HIV. Medicamentele din această clasă sunt recunoscute că inhibă sistemul

citocromului P450 3A4. În plus, s-a demonstrat că medicamentele din această clasă inhibă in vitro

metabolizarea mediată de citocromul P450 3A4 a nifedipinei. Când sunt administrate împreună cu

nifedipina, nu este exclusă creşterea substanţială a concentraţiei plasmatice a nifedipinei, datorită

reducerii metabolizării de primă trecere şi a gradului de eliminare scăzut (vezi pct. 4.4).

Antimicotice azolice (de exemplu ketoconazol)

Nu a fost efectuat încă un studiu care să investigheze potenţialul de interacțiune între nifedipină și

unele antimicotice. Medicamentele din această clasă sunt cunoscute pentru inhibarea sistemului

citocromului P450 3A4. Când se administrează oral, împreună cu nifedipina, nu poate fi exclusă o

creștere substanțială a biodisponibilității sistemice a nifedipinei din cauza scăderii metabolismului

primului pasaj (vezi pct. 4.4).

Fluoxetina

Nu a fost efectuat încă un studiu clinic pentru investigarea potențialului de interacțiune

medicamentoasă între nifedipină și fluoxetină. S-a demonstrat că fluoxetina inhibă in vitro

metabolizarea mediată de citocromul P450 3A4 a nifedipinei. Prin urmare, o creștere a concentrațiilor

plasmatice de nifedipină după administrarea concomitentă a celor două medicamente nu poate fi

exclusă (vezi pct. 4.4).

Nefazodona

Nu a fost efectuat încă un studiu clinic care să evalueze interacțiunea potențială dintre nifedipină și

nefazodonă. Nefazodona este cunoscută pentru inhibarea metabolismului mediat de citocromul P450

3A4 al altor medicamente. Prin urmare, nu poate fi exclusă o creștere a concentrațiilor plasmatice ale

nifedipinei la administrarea concomitentă a celor două medicamente (vezi pct.4.4).

Quinupristina / Dalfopristina

Administrarea concomitentă de quinupristină/dalfopristină și nifedipină poate duce la creșterea

concentrațiilor plasmatice ale nifedipinei (vezi pct. 4.4).

Acid valproic

Nu s-au efectuat studii clinice privind evaluarea potenţialului de interacțiune dintre nifedipină și acid

valproic. Deoarece s-a demonstrat că, datorită inhibării enzimatice, acidul valproic determină creşterea

concentrațiilor plasmatice ale nimodipinei, un blocant al canalelor de calciu cu structură similară, nu

poate fi exclus potenţialul de creștere a concentrațiilor plasmatice şi, în consecinţă creşterea eficacităţii

nifedipinei (vezi pct. 4.4).

Cimetidina

Datorită inhibării citocromului P450 3A4, cimetidina crește concentrațiile plasmatice ale nifedipinei și

poate potența efectul antihipertensiv (vezi pct. 4.4).

Studii suplimentare

Cisaprida

Administrarea simultană a cisapridei cu nifedipina poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice

ale nifedipinei.

Antiepileptice inductoare ale sistemul citocromului P450 3A4, cum sunt fenitoina,

carbamazepina și fenobarbitalul

Fenitoina este un inductor al citocromului P450 3A4. La administrarea concomitentă cu fenitoina,

biodisponibilitatea nifedipinei este redusă și, astfel, eficacitatea este micșorată. Atunci când

medicamentele sunt administrate concomitent, răspunsul clinic la nifedipină trebuie monitorizat și,

dacă este necesar, trebuie avută în vedere o creștere a dozei de nifedipină. Dacă doza de nifedipină este

crescută în timpul administrării concomitente a celor două medicamente, la întreruperea tratamentului

cu fenitoină trebuie avută în vedere o reducere a dozei de nifedipină.

Nu au fost efectuate studii clinice privind evaluarea potenţialului de interacțiune între nifedipină și

carbamazepină sau fenobarbital. Deoarece s-a demonstrat că ambele medicamente determină scăderea

concentrațiilor plasmatice ale nimodipinei, un blocant al canalelor de calciu cu structură similară, nu

poate fi exclus potenţialul de scădere a concentraţiilor palsmatice şi, în consecinţă, scăderea eficacităţii

nifedipinei (vezi pct. 4.4).

Efectele nifedipinei asupra altor medicamente

Medicamente care scad tensiunea arterială.

Nifedipina poate accentua efectul de scădere a tensiunii arteriale al medicamentelor antihipertensive

administrate concomitent, precum:

• diureticele
• β-blocante
• inhibitori ECA (ai enzimei de conversie a angiotensinei)
• antagoniştii receptorilor angiotensinei 1 (AT1)
• alți antagoniști de calciu
• agenți blocanți α-adrenergici
• inhibitori PDE5 (fosfodiesteraza 5)
• α-metildopa

Când nifedipina este administrată concomitent cu blocanţi ai receptorilor ß, pacientul trebuie

monitorizat cu atenţie, deoarece, în cazuri izolate, poate să apară agravarea insuficienţei cardiace.

Digoxina

Administrarea simultană a nifedipinei şi a digoxinei poate duce la reducerea clearance-ul digoxinei şi,

prin urmare, apare o creştere a nivelului plasmatic al digoxinei. Pacientul trebuie să fie, prin urmare,

supus, ca măsură de precauţie, controalelor pentru simptomele care însoțesc supradozajul la digoxină

şi, dacă este necesar, doza de glicozid trebuie redusă luând în considerare concentraţia plasmatică de

digoxină.

Chinidina

Administrarea concomitentă de nifedipină cu chinidină, poate reduce concentraţiile plasmatice ale

chinidinei, sau după întreruperea tratamentului cu nifedipină, în cazuri individuale a fost observată o

creştere distinctă a nivelurilor plasmatice de chinidină.

Din acest motiv, atunci când nifedipina este administrată suplimentar sau întreruptă, se recomandă

monitorizarea concentraţiei plasmatice a chinidinei şi, dacă este necesar, ajustarea dozei de chinidină.

Unii autori au raportat creşterea concentraţiilor plasmatice de nifedipină ca urmare a co-administrării

ambelor medicamente, în timp ce alţi autori nu au observat o alterare în farmacocinetica nifedipinei.

Ca urmare, tensiunea arterială trebuie atent monitorizată dacă chinidina este adaugată la terapia

existentă cu nifedipină şi, dacă este necesar, doza de nifedipină trebuie scăzută.

Tacrolimus

Tacrolimus este metabolizat prin intermediul sistemului citocromului P450 3A4. Datele publicate

indică faptul că doza de tacrolimus administrată concomitent cu nifedipină poate fi redusă în cazuri

individuale. La administrarea concomitentă a ambelor medicamente, concentraţiile plasmatice de

tacrolimus trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, o reducere a dozei de tacrolimus trebuie luată în

considerare.

Interacţiunea medicamentului cu alimente

Sucul de grepfrut

Sucul de grepfrut inhibă sistemul citocromului P450 3A4.

Administrarea de nifedipină, împreună cu sucul de grepefruit, duce la concentraţii plasmatice crescute

şi acţiunea prelungită a nifedipinei cauzată de scăderea metabolizării la primul pasaj sau reducerea

clearance-ului. Drept consecinţă, efectul de scădere a tensiunii arteriale al nifedipinei poate fi crescut.

După consumul regulat de suc de grepfrut, / sucului de grepfrut trebuie, prin urmare, să fie evitată în

timpul tratamentului cu nifedipină (vezi pct. 4.2).

Alte forme de interacţiune

Nifedipina poate creşte în mod fals valorile spectrofotometrice ale acidului vanilil-mandelic în urină.

Cu toate acestea, măsurătorile CLÎP (Cromatografia de lichide de înaltă performanţă) nu sunt

influenţate.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Nifedipina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii necesită

tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie rezervată pentru femeile cu hipertensiune arterială severă şi

care nu răspund la tratamentul standard (vezi pct. 4.4).

Nu există studii adecvate şi controlate la femeile gravide.

Informaţiile disponibile nu sunt suficiente pentru a exclude efectele adverse ale medicamentului asupra

fătului şi nou-născutului.

În studiile la animale, s-a demonstrat că nifedipina produce embriotoxicitate, fetotoxicitate şi

teratogenitate (vezi pct. 5.3).

Din datele clinice disponibile nu a fost identificat un risc prenatal specific. Cu toate acestea, s-a raportat o

creștere a incidenţei asfixiei perinatale, a nașterilor prin cezariană, a nașterilor premature și a întârzierii

creșterii intrauterine. Nu este clar dacă aceste rapoarte sunt datorate hipertensiunii arteriale subiacente,

tratamentului bolii sau efectului specific al medicamentului.

S-a observat apariția edemului pulmonar acut în cazul utilizării blocantelor canalelor de calciu, printre

care și nifedipina, ca medicamente tocolitice în timpul sarcinii (vezi punctul 4.8), în special în cazul

sarcinilor multiple (gemelare sau multiple), administrate pe cale intravenoasă și/sau administrare

concomitentă de agoniști 2-beta.

Alăptarea

Nifedipina trece în laptele matern. Concentrația de nifedipină în lapte este aproape comparabilă cu

concentrația serică la mamă. Pentru formele farmaceutice cu eliberare imediată, se propune întârzierea

alăptării sau a eliminarea laptelui prin pompare timp de 3 până la 4 ore după administrarea

medicamentului pentru a reduce expunerea sugarului la nifedipină (vezi pct. 4.4).

Fertilizarea in-vitro

În cazuri izolate de fertilizare in vitro, antagoniştii de calciu, inclusiv nifedipina, au fost asociaţi cu

transformări biochimice reversibile la nivelul părții cefalice a spermatozoizilor, care pot conduce la

afectarea funcţiei spermatozoizilor. Dacă nu pot fi stabilite alte cauze, antagoniştii de calciu, inclusiv

nifedipina pot fi consideraţi ca posibilă explicaţie a eşecului tehnicilor de fertilizare in vitro în cazul

bărbaţilor trataţi cu nifedipină care nu reuşesc în mod repetat să procreeze prin aceste tehnici.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Reacţiile la medicament, a căror intensitate variază de la un caz la altul, pot afecta capacitatea de a

conduce vehicule sau de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Aceasta se aplică în special la începutul

tratamentului, la schimbarea medicaţiei şi în combinaţie cu alcoolul.

4.8 Reacții adverse

Reacţiile adverse la medicament (RAM) pe baza studiilor controlate cu placebo, cu nifedipină sortate pe

categorii CIOMS III de frecvenţă (baza de date obţinută din studiile clinice: nifedipină n = 2661; placebo

n = 1486; status: 22 Feb 2006, şi studiul ACTION: nifedipină n = 3825; placebo n = 3840) sunt

enumerate mai jos:

RAM enumerate ca „ frecvente” au fost observate cu o frecvenţă sub 3%, cu excepţia edemului (9,9%) şi

a cefaleei (3,9%).

Frecvenţele RAM raportate la produsele care conţin nifedipină sunt rezumate în tabelul de mai jos. În

cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Frecvenţele sunt definite ca frecvente (≥1 / 100 şi < 1 / 10), mai puţin frecvente (≥1 / 1.000 şi <1 >

rare (≥1 / 10.000 şi <1 >

punerea pe piaţă, şi a căror frecvenţă care nu a putut fi estimată, sunt enumerate ca având ”frecvenţă

necunoscută”.

Clasa, sistem Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă

organe frecvente necunoscută

(MedDRA)

Tulburări Agranulocitoză

hematologice Leucopenie

limfatice

Tulburări ale Reacţie alergică Prurit Reacţii

sistemului Edem alergic Urticarie anafilactice /

imunitar /angioedem Erupţii cutanate anafilactoide

(inclusiv edem

laringian*)

Tulburări psihice Reacţii de tip

anxios

Tulburări de

somn

Tulburări Hiperglicemie

metabolice şi de

nutriţie

Tulburări ale Dureri de cap Vertij Par-/Disestezie Hipoestezie

sistemului nervos Migrenă Somnolenţă

Ameţeală

Tremor

Tulburări oculare Tulburări vizuale Dureri de ochi

Tulburări Edem (inclusiv Hipotensiune

vasculare edem periferic) Sincopă

Vasodilataţie

Tulburări cardiace Tahicardie Dureri în piept

Palpitaţii (Angină

pectorală)

Tulburări Sângerări nazale Dispnee

respiratorii, Congestie nazală Edem

toracice şi pulmonar**

mediastinale

Tulburări Constipaţie Dureri gastro- Hiperplazie Bezoar

gastrointestinale intestinale şi gingivală Disfagia

abdominale Obstrucţie

Greaţă intestinală

Dispepsie Ulcer intestinal

Flatulenţă Vărsături

Xerostomie Insuficienţă a

sfincterului

gastroesofagian

Tulburări Creşterea Icter

hepatobiliare tranzitorie a

enzimelor

hepatice

Tulburări cutanate Eritem Necroliză toxică

şi ale ţesutului epidermică

subcutanat Reacţii alergice de

fotosensibilitate

Purpura palpabilă

Tulburări Crampe Artralgie

musculo- musculare Mialgie

scheletice şi ale Umflarea

ţesutului articulaţiilor

conjunctiv

Tulburări renale şi Poliurie

ale căilor urinare Disurie

Tulburări ale Disfuncţie erectilă

aparatului genital

şi ale sânului

Tulburări generale Senzaţie de rău Durere

şi la nivelul nespecifică

locului de Frisoane

administrare

*pot duce la situaţii în care viaţa este pusă în pericol

**au fost raportate cazuri atunci când s-a utilizat ca medicament tocolitic în timpul sarcinii (vezi

punctul 4.6

La pacienţii dializaţi cu hipertensiune malignă şi hipovolemie poate să apară o scădere evidentă a

tensiunii arteriale ca rezultat al vasodilataţiei.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului

şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptomatologie

În cazuri severe de intoxicaţie cu nifedipină au fost observate următoarele simptome:

-Tulburări ale conştienţei până aproape de comă, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, tulburări de ritm

cardiac de tipul tahicardie şi bradicardie, hiperglicemie, acidoză metabolică, hipoxie, şoc cardiogen cu

edem pulmonar.

Abordare terapeutică

Tratamentul urmărește cu prioritate eliminarea substanței active și restabilirea stării cardiovasculare

stabile.

După ingestia orală, este indicat lavajul gastric profund, asociat, dacă este necesar cu irigarea intestinului

subțire.

În cazurile în care intoxicarea are loc cu produse cu eliberare lentă, cum este Adalat 30, eliminarea

trebuie să fie cât mai completă posibil, inclusiv din intestinul subțire, pentru a preveni absorbția, altfel

inevitabilă, a substanței active.

Hemodializa nu este eficientă deoarece nifedipina nu este eliminată prin dializă, dar este recomandată

plasmafereza (grad ridicat de legare a proteinelor plasmatice, volum de distribuție relativ redus).

Tulburările de ritm cardiac de tipul bradicardiei pot fi tratate simptomatic cu β-simpatomimetice, iar în

cazurile de bradicardie care pot pune viața în pericol se recomandă tratament cu un pacemaker cardiac

temporar.

Hipotensiunea arterială ca rezultat al şocului cardiogen şi vasodilataţiei arteriale poate fi tratată prin

administrarea de calciu (10-20 ml de soluţie de gluconat de calciu 10% administrată intravenos lent și

repetată dacă este nevoie). Ca rezultat, nivelul seric al calciului poate atinge valori normale până la ușor

ridicate. Dacă nu se obține o creștere suficientă a tensiunii arteriale la administrarea de calciu, se

recomandă administrarea suplimentară de vasoconstrictoare simpatomimetice ca dopamină sau

noradrenalină. Dozele acestor medicamente vor fi determinate numai de efectul obţinut.

Bradicardia se poate trata cu atropină, beta-simpatomimetice sau pacemaker cardiac temporar, după caz.

Trebuie administrată o cantitate suplimentară de lichide, cu precauţie, pentru evitarea supraîncărcării

cardiace.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu, cu efect preponderent vascular,

derivaţi dihidropiridinici, codul ATC: C08CA05.

Nifedipina este un antagonist al calciului de tip 1,4-dihidropiridinic. Antagoniştii de calciu reduc

influxul transmembranar al ionilor de calciu în celulă prin intermediul canalelor lente de calciu.

Ca un antagonist de calciu specific şi potent, nifedipina acţionează în special pe celulele miocardului şi

celulele musculaturii netede din peretele arterelor coronare şi vaselor periferice de rezistenţă.

Tratamentul hipertensiunii arteriale

Tratamentul a 6321 de pacienți hipertensivi având cel puțin un factor de risc suplimentar, urmăriţi pe o

perioadă de 3 până la 4,8 ani în cadrul unui studiu multinaţional randomizat, dublu-orb, prospectiv a

arătat că nifedipina (Adalat 30) reduce incidenţa evenimentelor cardiovasculare și cerebrovasculare într-

un mod comparabil cu tratamentul standard cu o combinație de diuretice.

La nivel cardiac, nifedipina dilată arterele coronare, în special vasele mari, chiar şi în segmentele

pereţilor arterelor parţial afectaţi de stenoză. Adiţional, nifedipina reduce tonusul vascular a

musculaturii netede din arterele coronariene şi previne spasmul vascular. Rezultatul final este creşterea

fluxului de sânge poststenotic şi o creştere a aportului de cu oxigen. În paralel, nifedipina reduce

necesarul de oxigen prin scăderea rezistenței periferice (postsarcina). Pe termen lung, utilizarea de

nifedipină poate preveni dezvoltarea unor noi leziuni aterosclerotice în arterele coronare.

Nifedipina reduce tonusul musculaturii netede de la nivelul arteriorelor, reducând astfel rezistenţa

periferică crescută şi, în consecinţă, tensiunea arterială. La începutul tratamentului cu nifedipină, poate

exista o creștere reflexă tranzitorie a frecvenței cardiace și, prin urmare, a debitului cardiac.

Totuşi, această creştere nu este suficientă pentru a compensa vasodilataţia. Adiţional, nifedipina creşte

excreția de sodiu şi de apă, atât la utilizarea pe termen lung cât şi la utilizarea pe termen scurt. Efectul

nifedipinei de scădere a tensiunii arteriale, este evident în special la pacienții hipertensivi.

Copii şi adolescenţi

Informaţiile comparative disponibile referitor la administrarea nifedipinei şi a altor medicamente

antihipertensive cu diferite formulări şi concentraţii în cazul hipertensiunii arteriale acute şi cronice

sunt limitate.

A fost demonstrat efectul antihipertensiv al nifedipinei, dar dozele recomandate, siguranţa şi efectul

cardiovascular pe termen lung au rămas nestabilite. Dozele pentru administrarea la copii şi adolescenţi

nu au fost stabilite.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Comprimatele de Adalat 30 sunt formulate pentru a elibera nifedipină într-un ritm aproximativ constant

pe parcursul a 24 de ore. Nifedipina este eliberată din comprimat din momentul zero, printr-un proces

osmotic de tip „împingere-tragere”, controlat de o membrană. Rata de eliberare este independentă de pH-

ul sau de motilitatea gastrointestinală. La înghiţire, componentele biologic inerte ale comprimatelor rămân

intacte în timpul tranzitului gastrointestinal şi sunt eliminate în materiile fecale ca un înveliş insolubil.

Absorbţie

După administrarea orală, nifedipina este aproape complet absorbită din tractul gastrointestinal.

Disponibilitatea sistemică a nifedipinei administrate oral în formula cu eliberare imediată (nifedipină

capsule) este de 45 – 56% din cauza efectului de primă trecere. La starea de echilibru, biodisponibilitatea

Adalat 30 comprimate variază în intervalul 68-86% faţă de capsulele de nifedipină. Administrarea în

prezenţa alimentelor modifică uşor rata anticipată de absorbţie, dar nu influenţează gradul de

disponibilitate al medicamentului.

Concentrațiile plasmatice de medicament cresc cu o viteză controlată după administrarea unei doze Adalat

30 și ajung la starea de platou la aproximativ 6 până la 12 ore după prima doză. După mai multe zile de

administrare, se mențin concentrații plasmatice relativ constante cu fluctuații minime de-a lungul celor 24

de ore ca interval între doze (0,9-1,2 ng / ml).

Următorul tabel prezintă concentraţiile plasmatice maxime (C ) ale Adalat 30 şi timpul necesar atingerii

max

concentraţiilor plasmatice (t ):

max

Tabelul 2:

C t

max max

[ng/ml] [h]

ADALAT 30 comprimate cu

eliberare prelungită 30 mg 20 – 21 12-15*

*nu este prezentat din cauza concentraţiilor plasmatice tip platou în funcţie de timp

Distribuţie

Nifedipina se leagă la proteinele plasmatice (albumină) în proporţie de aproximativ 95%. Timpul de

înjumătăţire după administrarea intravenoasă a fost determinat la 5 – 6 minute.

Metabolizare

După administrarea orală, nifedipina este metabolizată în peretele intestinal şi în ficat, în principal prin

procese oxidative. Aceşti metaboliţi nu prezintă activitate farmacodinamică.

Nifedipina este eliminată sub formă de metaboliţi, predominant pe cale renală, iar aproximativ 5-15%

fiind eliminată prin bilă în materiile fecale.

Nifedipina nemetabolizată poate fi detectată doar ca urme (sub 0,1%) în urină.

Eliminare

În formulările convenţionale (nifedipină capsule) timpul de înjumătăţire final la eliminare este de 1,7 –

3,4 ore. Timpul de înjumătăţire final la eliminare după administrarea Adalat 30 nu reprezintă un

parametru considerat semnificativ, deoarece concentraţiile plasmatice de platou se menţin în timpul

eliberării şi absorbţiei substanţei active din comprimat.

După eliberarea şi absorbţia ultimei doze, concentraţia plasmatică scade cu un timp de înjumătăţire

asemănător formulărilor convenţionale.

Nu au fost detectate modificări substanțiale în cazuri de insuficiență renală comparativ cu voluntarii

sănătoși.

Într-un studiu care compară farmcocinetica nifedipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (Child

Pugh A) sau moderată (Child Pugh B) cu farmacocinetica pacienţilor cu funcţie hepatică normală,

clearance-ul al nifedipinei orale a scăzut cu o medie de 48% (Child Pough A) şi de 72% (Child Pugh B).

Ca rezultat, AUC şi Cmax ale nifedipinei au crescut în medie cu 93% şi respectiv cu 64% (Child Pugh

A) şi respectiv cu 253% şi 171% (Child Pugh B), comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală.

Farmacocinetica nifedipinei nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4).

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind

toxicitatea, genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen după doze unice şi repetate.

Toxicitatea

Toxicitatea acută

Toxicitatea acută a fost investigată la diferite specii de animale iar rezultatele individuale sunt

prezentate mai jos:

Tabelul 3:

LD50 (mg/kg)

oral i.v.

Şoarece 494 (421-572)* 4,2 (3,8 – 4,6)*

Şobolan 1022 (950 – 1087)* 15,5 (13,7 – 17,5)*

Iepure 250 – 500 2 – 3

Pisică ~100 0,5 – 8

Câine >250 2 – 3

*95% interval de încredere

Toxicitate subacută şi cronică

Administrarea orală zilnică la şobolani (50mg/kg corp) şi la câine (100 mg/kg corp) pe parcursul a 13

şi respectiv 4 săptămâni au fost tolerate fără efecte toxice.

În urma administrării parenterale (i.v.) la câine acesta a tolerat până la 0,1 mg/kg corp/zi timp de 6 zile

fără leziuni. Administrare intravenoasă zilnică de 2,5 mg/kg corp la şobolani timp de 3 săptămâni a

fost de asemenea tolerată fără semne de leziuni.

Toxicitate cronică

Câinii au tolerat până la 100 mg/kg corp administrat oral, zilnic timp de peste 1 an fără leziuni toxice.

La şobolani efectele toxice au apărut la concentraţii de peste 100 ppm în hrană (5 – 7 mg/kg corp).

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere

În studii pe şoareci, şobolani şi iepuri, doza toxică pentru mamă a indus în unele cazuri şi efecte

teratogene şi de embriotoxicitate, inclusiv anomalii ale degetelor, malformaţii ale extremităţilor, cerul

gurii despicat, stern despicat şi malformaţie a coastelor.

Anomalii ale degetelor şi malformaţii ale extremităţilor sunt, eventual, un rezultat al fluxului de sânge

compromis la nivel uterin, dar, de asemenea, au fost observate la animalele tratate numai cu nifedipină

după încheierea perioadei de organogeneză.

Administrarea nifedipinei a fost asociată cu o varietate de efecte ca urmare a toxicității asupra

embrionului, fătului și placentei, inclusiv apariția de fetuşi subdezvoltaţi (şobolani, şoareci, iepuri),

placente mici şi vilozităţi coriale subdezvoltate (maimuţe), decese fetale şi embrionare (şobolani, şoareci,

iepuri) şi sarcină modificată/ supravieţuire neonatală scăzută (şobolani, ne-evaluate la alte specii). Toate

dozele asociate cu efecte teratogene, embriotoxice sau fetotoxice la animale au fost toxice pentru mamă la

concentraţii de câteva ori mai mari decât doza maximă recomandată pentru oameni.

În testele in vitro şi in vivo, nifedipina nu a demonstrat proprietăţi mutagene.

Genotoxicitate şi carcinogenicitate

Un studiu pe termen lung la şoboloni (2 ani) nu a arătat nicio dovadă a efectului carcinogenetic al

nifedipinei.

Pentru a evalua efectul mutagenic au fost efectuate: testul Ames, testul letal Dominant şi testul

Micronucleus la şoareci. Nu a fost găsită nicio dovadă a efectului mutagenic al nifedipinei.

6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Nucleu

Hipromeloză (5 cP)

Polietilen oxid

Oxid de fer roşu (E172)

Clorură de sodiu

Stearat de magneziu

Polietilenoxid

Film

Acetat de celuloză

Macrogol 3350

Oxid de fer roşu (E 172)

Hidroxipropilceluloză

Hipromeloză (3 cP)

Propilenglicol

Dioxid de titan (E 171)

Cerneală neagră de inscripţionare (Opacode S-1-17823)

Shellac glaze;

oxid de fer negru (E 172);

propilenglicol;

hidroxid de amoniu 28%.

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani – pentru medicamentul ambalat în blistere din PP/Al

3 ani – pentru medicamentul ambalat în blistere din PVC-PVDC/Al

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PP/Al a câte 14 comprimate cu eliberare prelungită

Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate cu eliberare prelungită.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

Substanța activă din Adalat 30 este conținută într-un înveliș non-absorbabil care eliberează lent

medicamentul pentru a fi absorbit de organism. Când acest proces este terminat, comprimatul gol este

eliminat din organism și poate fi observat în scaun.

Substanța activă sensibilă la lumină, conținută în Adalat 30 este protejată de lumină în interiorul și în

afara ambalajului. Comprimatele trebuie protejate de umiditate și, prin urmare, trebuie scoase din folie

doar imediat înainte de utilizare.

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

BAYER AG

Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen, Germania

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

11912/2019/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Septembrie, 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .