Prospect Aciclovir Slavia 200 mg capsule
Producator:
Clasa ATC: antivirale de uz sistemic; antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 11436/2019/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aciclovir Slavia 200 mg capsule
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine aciclovir 200 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: Galben Amurg (E 110), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-
hidroxibenzoat de n-propil (E 216), Azorubină (E 122).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Capsule gelatinoase tari, cu cap de culoare roşu opac și corp de culoare alb opac, care conțin o pulbere
granulată de culoare albă până la uşor gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Aciclovir Slavia este indicat pentru:
- tratamentul infecţiilor herpetice cutaneo-mucoase (inclusiv cu localizare genitală) primare sau
recurente, determinate de virusul herpes simplex (VHS) (excluzând VHS neonatal și infecții
severe cu VHS la copii imunodeprimați;
- prevenirea infecţiilor recurente determinate de VHS la pacienţi imunocompetenți;
- tratamentul infecţiilor cu virus varicelo-zosterian (VVZ).
4.2 Doze și mod de administrare
La pacienţii trataţi cu doze mari de aciclovir trebuie asigurată o hidratare adecvată.
Adulţi
Tratamentul infecţiilor determinate de VHS
Doza uzuală este de 200 mg aciclovir, fracţionat în prize egale, administrat oral de 5 ori pe zi, la
intervale de aproximativ 4 ore, cu pauză în timpul nopții. Durata tratamentului este de 5 zile; în
infecțiile severe tratamentul poate fi prelungit.
În cazul pacienţilor cu o imunodeficiență severă (de exemplu, după transplant medular) sau pacienților
cu malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ,
se poate lua în considerare tratamentul intravenos.
Pentru infecţiile primare, tratamentul trebuie început cât mai repede posibil după apariţia infecţiei; în
cazul infecţiilor recurente, se recomandă iniţierea tratamentului la primele semne sau simptome de
infecţie.
Prevenirea infecţiilor recurente cu VHS la pacienţii imunocompetenți (herpes cutaneo-mucos şi
herpes genital)
Doza recomandată este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ
6 ore.
Mulți pacienţi răspund favorabil la un regim de 400 mg aciclovir, administrat oral de 2 ori pe zi, la
intervale de aproximativ 12 ore. Scăderea treptată a dozei la 200 mg aciclovir, administrat de 3 ori pe
zi, la intervale de aproximativ 8 ore sau chiar de 2 ori pe zi, o dată la 12 ore, poate fi eficace.
Unii pacienţi pot dezvolta infecţii în timpul tratamentului cu doze zilnice de 800 mg aciclovir.
Tratamentul trebuie întrerupt periodic la intervale de 6-12 luni pentru a evalua eventualele modificări
ale sensibilităţii virale.
Prevenirea infecţiilor recurente cu VHS la pacienţii imunodeprimaţi (herpes cutaneo-mucos şi herpes
genital)
Doza recomandată este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale de aproximativ
6 ore.
În cazul pacienţilor cu imunodeficienţă severă (de exemplu, după transplant medular) sau al celor cu
malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută până la 400 mg aciclovir sau, alternativ,
poate fi luat în considerare tratamentul intravenos. Durata tratamentului preventiv se stabileşte în
funcţie de perioada în care pacientul este supus riscului de infecţie.
Tratamentul infecţiilor cu virus varicelo-zosterian (VVZ)
Doza recomandată este de 800 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de 4 ore, cu
pauză în timpul nopții. Durata tratamentului este de 7 zile.
În cazul pacienţilor cu imunodeficienţă severă (de exemplu, după transplant medular) sau al celor cu
malabsorbţie, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos.
Tratamentul trebuie început cât mai curând posibil de la apariţia infecției. Tratamentul are rezultate
optime dacă este iniţiat imediat după apariţia erupţiei. Tratamentul varicelei la pacienţii
imunocompetenţi trebuie început în decurs de 24 de ore de la apariţia erupţiei.
Copii și adolescenți
Pentru tratamentul infecţiilor determinate de VHS, precum şi pentru prevenirea acestora la
imunodeprimaţi, doza pentru copiii cu vârsta de 2 ani şi peste este egală cu cea recomandată la adulţi,
iar pentru copiii cu vârsta sub 2 ani doza recomandată este jumătate din doza pentru adulţi.
Tratamentul varicelei
Copii cu vârsta peste 6 ani: 800 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale
Copii cu vârsta între 2 și 5 ani: 400 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale
Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale
Doza poate fi calculată mai exact în funcţie de greutatea corporală: 20 mg aciclovir/kg (fără a depăşi
800 mg), administrat oral de 4 ori pe zi.
Durata tratamentului este de 5 zile.
Nu sunt disponibile date privind tratamentul infecţiilor cu VHS şi al herpesului zoster la copii
imunocompetenţi.
Vârstnici
La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei insuficienţei renale, iar doza trebuie
ajustată corespunzător (vezi “Insuficienţă renală” mai jos). Trebuie menținută hidratarea adecvată a
pacienților vârstnici care iau doze mari de aciclovir oral.
Insuficienţă renală
Este necesară prudenţă în cazul administrării aciclovirului la pacienţii cu insuficienţă renală. Trebuie
asigurată o hidratate adecvată. Pentru tratamentul şi prevenirea infecţiilor cu VHS la pacienţii cu
insuficienţă renală, dozele orale recomandate la pacienţii cu funcţie renală normală nu duc la
acumularea aciclovirului peste concentraţia de siguranţă stabilită pentru injectarea intravenoasă. Cu
toate acestea, pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 10 mL/min) se
recomandă reducerea dozelor la 200 mg aciclovir, administrate oral de două ori pe zi, la intervale de
aproximativ 12 ore.
Pentru tratamentul infecţiilor cu VVZ, precum şi pentru prevenire, la pacienţii cu insuficienţă renală
severă (clearance-ul creatininei < 10 mL/min), este necesară reducerea dozelor la 800 mg aciclovir,
administrate oral de două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore. Pentru pacienţii cu insuficienţă
renală moderată (clearance-ul creatininei între 10-25 mL/min) este necesară reducerea dozelor la 800
mg aciclovir, administrate oral de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ 8 ore.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la aciclovir sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Deoarece aciclovirul este eliminat pe cale renală, dozele la pacienţii cu insuficienţă renală trebuie
reduse (vezi pct. 4.2). Deoarece pacienţii vârstnici pot avea o funcţie renală redusă, trebuie luată în
considerare necesitatea reducerii dozelor la această categorie de pacienţi. Atât pacienţii vârstnici, cât şi
cei cu insuficienţă renală, prezintă un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse neurologice şi trebuie
atent monitorizaţi pentru evidenţierea acestor reacţii. În cazurile raportate, aceste reacţii au fost, în
general, reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
La câţiva pacienţi imunocompromişi, la administrarea îndelungată sau în cure repetate, a fost
observată apariţia unor tulpini virale rezistente la aciclovir (vezi pct. 5.1).
Hidratare: Trebuie menţinut un aport hidric corespunzător în cazul pacienţilor cărora li se
administrează doze mari de aciclovir (de exemplu, în cazul tratamentului infecţiei cu virusul varicelo-
zosterian, când doza zilnică este de 4 g).
Riscul de insuficiență renală este crescut prin utilizarea concomitentă cu alte medicamente nefrotoxice.
Datele existente în prezent din studii clinice nu sunt suficiente pentru a concluziona că tratamentul cu
aciclovir reduce incidenţa complicaţiilor asociate varicelei în cazul pacienţilor imunocompromişi.
Deoarece conţine Galben Amurg (E 110), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de n-
propil (E 218) și Azorubină (E 122), produsul Aciclovir Slavia pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Aciclovirul este eliminat în principal sub formă nemodificată în urină prin secreţie tubulară renală
activă. Orice medicament administrat concomitent, care se elimină prin acest mecanism, poate creşte
concentraţia plasmatică a aciclovirului. Probenecidul şi cimetidina cresc aria de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a aciclovirului prin acest mecanism şi reduc
clearance-ul renal al acestuia. A fost observată creşterea ASC a aciclovirului şi a metabolitului inactiv
al micofenolat mofetil – un imunosupresor utilizat de pacienţii care au suferit un transplant atunci când
aceste două medicamente au fost administrate concomitent. Totuşi, nu este necesară ajustarea dozelor,
datorită indicelui terapeutic mare al aciclovirului. Un studiu experimental pe cinci subiecţi de sex
masculin indică faptul că terapia concomitentă cu aciclovir crește ASC pentru teofilină totală cu
aproximativ 50%. Se recomandă măsurarea concentrațiilor plasmatice în timpul tratamentului
concomitent cu aciclovir.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Administrarea aciclovirului va fi luată în considerare doar atunci când potenţialele beneficii
terapeutice materne depăşesc posibilitatea apariţiei unor riscuri necunoscute la făt.
După punerea pe piaţă, monitorizarea femeilor gravide tratate cu aciclovir a evidenţiat efectele tuturor
formulărilor. Concluziile nu au arătat o creştere a numărului de malformaţii congenitale între subiecţii
expuşi la aciclovir, comparativ cu populaţia generală şi anomaliile la naştere nu au dovedit trăsături
comune sau unice care să sugereze o cauză comună. Administrarea sistemică de aciclovir în teste
standard acceptate international nu a produs efecte embriotoxice sau teratogene la iepuri, șobolani sau
șoareci. Într-un test non-standard la șobolani, au fost observate anomalii fetale, dar numai în urma
unor doze subcutanate mari care au determinat toxicitate maternă. Relevanța clinică a acestor
observații este incertă.
Alăptarea
După administrarea orală a dozelor de 200 mg de 5 ori pe zi, aciclovirul a fost detectat în laptele
matern în concentraţii de 0,6 – 4,1 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice corespunzătoare.
Aceste concentraţii pot expune sugarii la doze de aciclovir de până la 0,3 mg/kg şi zi. De aceea, se
recomandă prudenţă atunci când aciclovirul este administrat femeilor care alăptează.
Fertilitatea
Nu există informații cu privire la efectul aciclovirului asupra fertilității feminine umane. Într-un studiu
de 20 de pacienţi de sex masculin cu sperma normală, aciclovir administrat pe cale orală în doze de
până la 1g pe zi, timp de până la șase luni s-a dovedit că nu are nici un efect clinic semnificativ asupra
numărului de spermatozoizi, a motilității sau morfologiei (vezi la pct.5.2.).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele aciclovirului asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje, însă trebuie luate în considerare posibilele reacţii adverse (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacții adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1>
(≥1/10000 şi <1>
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie.
Tulburări psihice
Foarte rare: halucinaţii, simptome psihotice.
Evenimentele de mai sus sunt în general reversibile şi au fost raportate, de regulă, la pacienţii cu
insuficienţă renală sau care prezentau alţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeli.
Foarte rare: agitaţie, confuzie, tremor, ataxie, disartrie, convulsii, somnolenţă, encefalopatie, comă.
Evenimentele de mai sus sunt în general reversibile, şi au fost raportate, de regulă, la pacienţii cu
insuficienţă renală sau care prezentau alţi factori predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: dispnee.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale.
Tulburări hepatobiliare
Rare: creştere reversibilă a bilirubinemiei şi a valorilor serice ale enzimelor hepatice.
Foarte rare: hepatită şi icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilizare).
Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie difuză accelerată. Alopecia difuză accelerată a fost asociată cu
o largă varietate de afecţiuni şi medicamente, relaţia cu tratamentul cu aciclovir fiind incertă.
Rare: angioedem.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creştere a valorilor ureei sanguine şi creatininemiei.
Foarte rare: insuficienţă renală acută.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate, febră.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București, 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome
Aciclovirul este absorbit doar parţial din tractul gastro-intestinal. Nu au fost evidenţiate efecte toxice
la pacienţii care au ingerat doze unice de până la 20 g aciclovir. Accidental, supradozajul repetat al
aciclovirului administrat oral timp de mai multe zile a fost asociat cu tulburări gastro-intestinale (de
exemplu: greaţă şi vărsături) şi tulburări neurologice (cefalee şi confuzie).
Tratament
Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, pentru evidenţierea semnelor de toxicitate. Hemodializa creşte
semnificativ eliminarea aciclovirului din sânge, putând fi utilă în cazul supradozajului simptomatic.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antivirale de uz sistemic; antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi
nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptază, codul ATC: J05AB01.
Aciclovir este un medicament antiviral cu activitate inhibitorie in vivo şi in vitro asupra virusurilor
herpetice umane, incluzând virusul herpes simplex tip 1 si 2 (VHS), și virusul varicelo-zosterian
(VVZ). În culturile celulare, aciclovirul are cea mai intensă activitate împotriva VHS-1, urmat (în
ordinea descrescătoare a activitaţii) de VHS-2 și VVZ.
Activitatea inhibitorie a aciclovirului în cazul VHS-1, VHS-2, VVZ are o selectivitate mare. Enzima
timidin-kinaza (TK) a celulelor normale, neinfectate, nu utilizează efectiv aciclovirul ca substrat, astfel
încât toxicitatea la mamifere asupra celulelor gazdă este mică; TK codificată de VHS şi VVZ
converteşte aciclovirul în aciclovir monofosfat, un analog nucleozidic care va fi ulterior convertit la
difosfat şi, în final, la trifosfat, de către enzimele celulare. Aciclovirul trifosfat interferă cu ADN –
polimeraza virală şi inhibă replicarea ADN-ului viral, producând terminarea sintezei lanţului după
încorporarea sa în ADN-ul viral. Administrarea prelungită sau repetată de aciclovir la persoanele cu
imunodeficienţă severă poate determina selectarea unor tulpini virale cu sensibilitate redusă şi,
consecutiv, absenţa raspunsului la continuarea tratamentului. Au fost raportate tulpini cu TK virală sau
ADN – polimerază virală modificate. In vitro, expunerea unor tulpini de VHS la aciclovir poate duce la
apariţia rezistenţei. Relaţia dintre sensibilitatea tulpinilor de VHS, determinată in vitro, şi răspunsul
clinic la tratamentul cu aciclovir nu este clară.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbție
După administrarea orală, aciclovir se absoarbe parţial de la nivelul tractului gastro-intestinal. După
administrarea unor doze de 200 mg, la intervale de 4 ore, concentraţia plasmatică maximă (C ) a fost
max
de 3,1 micromol (0,7 µg/ml), iar concentraţia plasmatică minimă corespunzătoare (C ) a fost de 1,8
min
micromol (0,4 µg/ml). După administrarea unor doze de 400 mg, respectiv 800 mg, la intervale de 4
ore, valoarea C a fost de 5,3 micromol (1,2 µg/ml), respectiv 8 micromol (1,8 µg/ml), iar valoarea
max
C a fost de 2,7 micromol (0,6 µg/ml), respectiv 4 micromol (0,9 µg/ml). La adulţi, după
min
administrarea perfuzabilă timp de 1 oră a 2,5 mg/kg, 5 mg/kg, 10 mg/kg şi 15 mg/kg, C la starea de
max
echilibru a fost de 22,7 micromol (5,1 µg/ml), 43,6 micromol (9,8 µg/ml), 92 micromol (20,7 µg/ml),
respectiv 105 micromol (23,6 µg/ml). La starea de echilibru, C corespunzătoare după 7 ore a fost de
min
2,2 micromol (0,5 µg/ml), 3,1 micromol (0,7 µg/ml), 10,2 micromol (2,3 µg/ml), respectiv 8,8
micromol (2,0 µg/ml). La copii cu vârsta peste 1 an au fost observate valori similare ale C şi C la
max min
starea de echilibru atunci când doza de 250 mg/m2 a fost înlocuită cu 5 mg/kg, iar doza de 500 mg/m2
a fost înlocuită cu 10 mg/kg. La nou-născuţii şi sugarii (cu vârsta între 0-3 luni) trataţi cu doze de 10
mg/kg administrate în perfuzii intravenoase cu durata de 1 oră, la intervale de 8 ore, C la starea de
max
echilibru a fost de 61,2 micromol (13,8 µg/ml), iar C a fost de 10,1 micromol (2,3 µg/ml).
min
Distribuție
Concentraţia realizată în lichidul cefalorahidian reprezintă aproximativ 50% din concentraţia
plasmatică corespunzătoare. Legarea de proteinele plasmatice este relativ mică ( 9-33%) și nu se
așteaptă interacțiuni medicamentoase care să implice deplasarea de pe situsurile de legare.
Eliminare
La adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a aciclovirului după administrare
intravenoasă este în medie de 2,9 ore. Cea mai mare parte este excretată renal sub formă nemodificată.
Clearance-ul renal al aciclovirului este substanţial mai mare decât clearance-ul creatininei, indicând
faptul că la eliminarea renală a medicamentului, pe lângă filtrarea glomerulară, contribuie şi secreţia
tubulară. 9-carboximetoxi-metilguanina este singurul metabolit important al aciclovirului şi reprezintă
aproximativ 10-15% din doza administrată, regăsită în urină. Când aciclovirul este administrat la o oră
după 1 g de probenecid, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi ASC cresc cu 18%,
respectiv 40%. La nou-născuţi şi sugari (cu vârsta între 0-3 luni), trataţi cu doze de 10 mg/kg,
administrate în perfuzie cu durata de o oră, la intervale de 8 ore, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare a fost în medie de 3,8 ore.
Grupuri speciale de pacienţi
La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, timpul de înjumătaţire plasmatică prin eliminare a fost în
medie de 19,5 ore. În timpul hemodializei, timpul de înjumătăţire plasmatică al aciclovirului a fost în
medie de 5,7 ore. Concentraţia plasmatică a aciclovirului scade cu aproximativ 60% în timpul dializei.
La vârstnici, clearance-ul total scade odată cu vârsta, asociat cu scăderea clearance-ului creatininei,
deşi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este puţin influenţat.
5.3 Date preclinice de siguranță
Mutagenitate
Rezultatele unei game largi de teste de mutagenitate in vitro şi in vivo au indicat faptul că aciclovirul
nu prezintă risc mutagen la om.
Carcinogenitate
Studii pe termen lung efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat efecte carcinogene.
Fertilitate
Au fost raportate reacţii adverse reversibile asupra spermatogenezei numai la doze de aciclovir cu mult
mai mari decât cele utilizate în scop terapeutic. Studii cu aciclovir administrat oral la două generaţii de
şoareci nu au evidenţiat afectarea fertilităţii. La om nu există date despre efectul administrării orale de
aciclovir asupra fertilităţii feminine. S-a demonstrat că aciclovirul administrat oral nu are efecte
ireversibile asupra numărului, morfologiei sau motilităţii spermatozoizilor.
Teratogenitate
În testele standard acceptate internaţional, administrarea sistemică a aciclovirului nu a determinat
efecte embriotoxice sau teratogenie la iepure, şobolan şi şoarece. Într-un test non-standard, la şobolan,
au fost observate anomalii fetale, dar numai după administrarea subcutanată a unor doze mari, care au
determinat efecte toxice materne. Relevanţa clinică a acestor rezultate nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Conţinutul capsulei:
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Capsula:
Cap
Dioxid de titan (E 171),
Azorubină (E 122),
Galben Amurg (E 110),
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
P-Hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină.
Corp
Dioxid de titan (E 171),
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Gelatină.
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
S.C. Slavia Pharm S.R.L.
B-dul Theodor Pallady nr. 44C, Sector 3, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
11436/2019/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .