Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

Prospect Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

Producator: 

Clasa ATC: antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi nucleotide exclusiv inhibitori de

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 14775/2022/01-02 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare flacon conține 250 mg aciclovir.

După reconstituirea cu 10 ml de apă pentru preparate injectabile sau soluție perfuzabilă de clorură de

sodiu 9 mg/ml (0,9%), fiecare ml conține 25 mg de aciclovir.

Excipienți cu efect cunoscut:

Fiecare flacon conține 26 mg de sodiu.

Cantitatea de sodiu după reconstituire în 10 ml de apă pentru preparate injectabile este de aproximativ

2,55 mg/ml.

Cantitatea de sodiu după reconstituire în 10 ml de soluție perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% este de

aproximativ 6,10 mg/ml.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabilă.

Pulbere liofilizată de culoare albă sau aproape albă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru soluție pentru perfuzie este indicat la adulți, nou-născuți

(0-27 zile), sugari (28 zile până la 23 luni), copii (2-11 ani) și adolescenți (12-16 ani) (vezi pct. 4.4 și

5.2) pentru tratamentul următoarelor infecții:

La pacienții imunocompromiși:

· Infecţii cu virusul Varicella-zoster (VVZ)

· Infecţii cu virusul Herpes simplex (VHZ)

La pacienții imunocompetenți:

Infecţii cu VVZ

· Formă severă de herpes zoster, cu extinderea sau scalabilitatea leziunilor,

· Varicelă la femeile însărcinate a căror erupție apare cu 8 până la 10 zile înainte de naștere,

· Varicela nou-născutului,

· La nou-născut înainte de erupție, atunci când la mamă varicela a început să se manifeste cu 5 zile

înainte și 2 zile după naștere,

· Forma severă de varicelă la sugarii sub 1 an,

· Varicela complicată, în special pneumonia variceloasă.

Infecții cu VHZ

· Infecție severă cu herpes genital primar,

· Tratamentul gingivo-stomatitei herpetice acute atunci când afectarea funcțională face imposibilă

administrarea orală,

· Tratamentul sindromului Kaposi-Juliusberg,

· Tratamentul meningoencefalitei herpetice.

4.2 Doze și mod de administrare

Posologie

Dozele sunt enumerate mai jos pentru pacienții cu funcție renală normală. La pacienții cu insuficiență

renală, este necesară ajustarea dozei în funcție de gradul de insuficiență renală (vezi mai jos tabelul 1

și tabelul 2 cu ajustări ale dozelor în insuficiența renală).

În ceea ce privește recomandările referitoare la durata tratamentului, consultați secțiunea Durata

tratamentului.

Posologie pentru pacienții cu funcție renală normală

Adulți și adolescenți (>12 ani)

• Infecții cu virusul varicella-zoster (VVZ): 10 mg/kg greutate corporală la fiecare 8 ore, 15 mg/kg

greutate corporală la fiecare 8 ore la femeile gravide;

• Infecții cu virusul herpes simplex (VHZ) (cu excepția meningoencefalitei): 5 mg/kg greutate

corporală la fiecare 8 ore;

• Meningoencefalită herpetică: 10 mg/kg greutate corporală la fiecare 8 ore.

La pacienții obezi cărora li se administrează aciclovir intravenos în funcție de greutatea corporală

reală, se pot obține concentrații plasmatice mai mari (vezi pct. 5.2).

Prin urmare, trebuie avută în vedere reducerea dozei la pacienții obezi și în special la cei cu

insuficiență renală sau la vârstnici.

Populația pediatrică

• Sugari și copii (cu vârsta peste 3 luni)

Doza de Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă pentru sugari și copii cu

vârsta cuprinsă între 3 luni și 12 ani este calculată pe baza greutății corporale.

• Infecție cu virusul herpes simplex (VHZ) (cu excepția meningoencefalitei) sau infecție cu

virusul varicela zoster (VVZ): 10 mg/kg la fiecare 8 ore, cu o doză maximă de 400 mg la

fiecare 8 ore;

• Meningoencefalită la copii imunocompromiși asociată infecțiilor cu virusul herpes

simplex (VHZ) sau cu virusul varicella zoster (VVZ): 20 mg/kg la fiecare 8 ore, cu o doză

maximă de 800 mg la fiecare 8 ore.

• Nou-născuți și sugari (până la vârsta de 3 luni)

Doza de Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă la nou-născuți și sugari cu

vârsta de până la 3 luni se calculează pe baza greutății corporale.

• Herpes neonatal cunoscut sau suspectat: 20 mg/kg greutate corporală pe cale intravenoasă

(iv) la fiecare 8 ore timp de 21 de zile pentru boala diseminată și a SNC sau timp de 14

zile pentru boala limitată la piele și mucoase.

Insuficiența renală

Intervalul dintre două administrări și ajustarea dozei pentru pacienții cu insuficiență renală vor fi

adaptate în funcție de clearance-ul creatininei, exprimat în ml/min pentru adulți și adolescenți și în

ml/min/1,73 m2 pentru sugari și copii sub 12 ani. Se recomandă prudență la administrarea prin perfuzie

intravenoasă de Aciclovir Rompharm 250 mg la pacienții cu insuficiență renală.

Este recomandată menținerea unei hidratari adecvate.

Se sugerează următoarele ajustări ale dozei:

Tabelul 1: Ajustări ale dozei la adulți și adolescenți >12 ani cu insuficiență renală

Clearance-ul creatininei Doza unitară și frecvența de administrare recomandate în

funcție de indicație

Infecții cu virusul herpes Infecții cu virusul varicela

simplex (VHS) sau cu virusul zoster (VVZ) sau la pacienții

varicela zoster (VVZ) (cu imunocompromiși cu

excepția meningoencefalitei) meningoencefalită herpetică

25-50 ml/min 5 mg/kg corp la fiecare 12 ore 10 mg/kg corp la fiecare 12 ore

10-25 ml/min 5 mg/kg corp la fiecare 24 ore 10 mg/kg corp la fiecare 24 ore

0 (anuric)-10 ml/min 2,5 mg/kg corp la fiecare 24 5 mg/kg corp la fiecare 24 ore

ore

Pacienți hemodializați 2,5 mg/kg corp la fiecare 24 5 mg/kg corp la fiecare 24 ore

ore și după dializă și după dializă

Tabelul 2: Ajustări ale dozei la nou-născuți, sugari și copii cu insuficiență renală

Clearance-ul creatininei Doza unitară și frecvența de administrare recomandate în funcție

(ml/min/1,73 m2 ) de indicație

Infecții cu virusul herpes simplex Infecții cu virusul Varicella

sau cu VVZ (cu excepția zoster (VVZ) la copii

meningoencefalitei) imunocompromiși sau cu

meningoencefalita

herpetică

25-50 ml/min/1,73 m2 10 mg/kg corp la fiecare 12 ore 20 mg/kg corp la fiecare 12

ore

10-25 ml/min/1,73 m2 5 mg/kg corp la fiecare 12 ore 10 mg/kg corp la fiecare 24

ore

0 (anuric)-10 2,5 mg/kg corp la fiecare 12 ore 5 mg/kg corp la fiecare 12

ml/min/1,73 m2 ore

Pacienți hemodializați 125 mg/ m2 suprafață corporală sau 5 mg/kg corp la fiecare 12

5 mg/kg corp la 24 ore și după dializă ore și după dializă

Persoane vârstnice

La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea existenței insuficienței renale și dozele trebuie

ajustate corespunzător clearance-ului creatininei (vezi mai sus tabelul cu ajustări ale dozei în

insuficiența renală). În particular, este recomandată menținerea unei hidratari adecvate.

Durata tratamentului

Durata tratamentului este de obicei de 5 zile, dar poate fi ajustată în funcție de starea pacientului și de

răspunsul la tratament.

Durata tratamentului este de:

• 8 până la 10 zile pentru infecțiile cu virusul varicella-zoster,
• 10 zile pentru tratamentul meningoencefalitei herpetice; durata trebuie adaptată în funcție de

starea pacientului și de răspunsul la tratament,

• 5 până la 10 zile pentru alte infecții virale cu virusul Herpes simplex,
• 14 zile pentru tratamentul herpesului neonatal prezent în infecțiile cutaneo-mucoase (piele, ochi

și gură),

• 21 de zile pentru tratamentul herpesului neonatal prezent în diseminare sau boală a sistemului

nervos central.

Durata tratamentului profilactic cu Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă

este determinată de durata perioadei de risc.

Mod de administrare:

Numai pentru administrare intravenoasă. Soluția reconstituită nu se utilizează pe cale orală.

Doza necesară trebuie injectată lent pe cale intravenoasă (cu ajutorul unei pompe de perfuzie sau prin

perfuzie după diluție) în minimum o oră.

Administrarea rapidă sau in bolus trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Atunci când se administrează intravenos printr-o pungă de perfuzie, soluția reconstituită de aciclovir

trebuie diluată având grijă să nu se depășească concentrația maximă de 5 mg/ml de aciclovir pe pungă

(vezi pct. 4.4, 4.8 și 6.6). Soluțiile reconstituite sunt clare și incolore, fără particule vizibile sau

precipitat.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluția medicamentului înainte de administrare, vezi pct.

6.6.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă – aciclovir, la valaciclovir sau la oricare dintre excipienţii

enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Atenționări speciale

Acest medicament nu este destinat tratamentului sau prevenției durerii post zona zoster.

Administrarea intravenoasă (iv) poate rezulta în apariția unor concentrații înalt nefrotoxice (vezi pct.

5.2).

Riscul de insuficiență renală este crescut prin utilizarea împreună cu alte medicamente nefrotoxice.

Este necesară atenția sporită în cazul administrării intravenoase a aciclovirului cu alte medicamente

nefrotoxice.

Trebuie luată în considerare insuficiența renală și întreruperea tratamentului în cazul apariției durerii

renale.

Precauții pentru utilizare

Hidratarea corectă a pacientului

Un aport adecvat de lichide trebuie asigurat în special la pacienții cu risc de deshidratare, în special la

vârstnici, precum și la pacienții care primesc aciclovir intravenos sau doze mari de aciclovir oral.

Pacienți cu insuficiență renală și vârstnici

Deoarece aciclovirul este eliminat prin clearance renal, doza trebuie ajustată în funcție de clearance-ul

creatininei (vezi pct. 4.2).

Pacienții vârstnici sunt predispuși la reducerea funcției renale și, prin urmare, trebuie luată în

considerare necesitatea ajustării dozei de aciclovir la acești pacienți.

Anomaliile neurologice (vezi pct. 4.8) este posibil să apară mai frecvent la pacienții cu insuficiență

renală și la pacienții vârstnici cu funcție renală posibil redusă.

Atât pacienții vârstnici, cât și pacienții cu insuficiență renală trebuie monitorizați îndeaproape pentru a

identifica aceste reacții adverse neurologice, care sunt, în general, reversibile la întreruperea

tratamentului (vezi pct. 4.8).

Precauții pentru utilizarea intravenoasă

Administrarea intravenoasă trebuie să fie făcută prin perfuzare într-un interval de timp de cel puțin

1 oră, pentru a evita precipitarea aciclovirului la nivelul rinichilor. Trebuie evitată injectarea rapidă sau

in bolus.

Atunci când se administrează într-o pungă de perfuzie, soluția reconstituită de aciclovir trebuie diluată

având grijă să nu se depășească concentrația maximă de 5 mg/ml de aciclovir pe pungă (vezi pct. 4.8 și

6.6).

La pacienții cărora li se administrează aciclovir sub formă de perfuzie intravenoasă în doze mai mari

(de exemplu, pentru encefalita herpetică), trebuie să se acorde o atenție specifică în ceea ce privește

funcția renală, în special atunci când pacienții sunt deshidratați sau prezintă orice semne de

insuficiență renală.

Soluția reconstituită de aciclovir are un pH de aproximativ 11,1 și este destinată numai pentru perfuzie

intravenoasă și nu trebuie utilizată pe cale orală.

Au fost raportate erori de diluție la administrarea injectabilă de aciclovir. Este important să se respecte

cu strictețe procedurile de reconstituire și diluție atunci când se administrează aciclovir într-o pungă de

perfuzie (vezi pct. 6.6).

Tratament prelungit

Administrarea prelungită sau repetată a aciclovirului la pacienții cu imunodeficienţă severă poate duce

la selectarea unor tulpini virale cu sensibilitate redusă la aciclovir, care pot să nu răspundă la

tratamentul continuu cu aciclovir (vezi pct. 5.1).

Excipient cu efect cunoscut:

Acest medicament conține aproximativ 26 mg de sodiu per flacon, echivalentul a 1,3% din doza

zilnică maximă de 2 g de sodiu pentru un adult recomandată de OMS.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri care trebuie luate în considerare

• Alte produse medicamentoase nefrotoxice

Risc de nefrotoxicitate crescută

Utilizarea concomitentă a medicamentelor cu toxicitate renală proprie crește riscul de nefrotoxicitate.

Dacă o astfel de asociere este necesară, trebuie monitorizată funcția renală prin intermediul testelor de

laborator.

Aciclovirul este eliminat în principal nemetabolizat în urină prin secreție tubulară renală activă. Orice

medicament administrat concomitent care intră în competiție cu acest mecanism poate crește

concentrațiile plasmatice ale aciclovirului.

Probenecidul și cimetidina cresc aria de sub curba de concentrație (ASC) a aciclovirului prin acest

mecanism și reduc clearance-ul renal al aciclovirului. Cu toate acestea, nu este necesară ajustarea

dozei datorită indicelui terapeutic larg al aciclovirului.

La pacienții cărora li se administrează aciclovir intravenos, este necesară prudență în timpul

administrării concomitente a medicamentelor care concurează cu aciclovirul pentru eliminare, datorită

potențialului de creștere a nivelurilor plasmatice ale unuia sau ambelor medicamente sau ale

metaboliților acestora.

Creșteri ale ASC pentru aciclovir și metabolitul inactiv al micofenolatului mofetil, un agent

imunosupresor utilizat la pacienții cu transplant, au fost evidențiate atunci când medicamentele sunt

administrate împreună.

De asemenea, este necesară prudență (cu monitorizarea modificărilor funcției renale) dacă se

administrează aciclovir intravenos cu medicamente care afectează alte aspecte ale fiziologiei renale

(de exemplu, ciclosporină, tacrolimus).

• Litiu

Dacă litiul este administrat concomitent cu doze mari de aciclovir intravenos, concentrațiile serice de

litiu trebuie monitorizate îndeaproape din cauza riscului de toxicitate și poate fi necesară o reducere a

dozei.

• Teofilină

Un studiu clinic cu 5 subiecți de sex masculin a arătat că tratamentul concomitent cu aciclovir crește

ASC a teofilinei cu aproximativ 50%. De aceea, se recomandă determinarea concentrațiilor plasmatice

ale teofilinei în cazul unui tratament concomitent cu aciclovir.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Studiile pe animale au arătat un efect teratogen la o singură specie și la doze foarte mari.

În perioada de după punerea pe piaţă au fost înregistrate efecte asupra sarcinii în cazul femeilor

gravide în tratament cu orice formă farmaceutică de aciclovir. Datele înregistrate nu au arătat creşterea

numărului de efecte negative la naştere în rândul persoanelor expuse la aciclovir, comparativ cu

populaţia generală şi nici unul dintre efectele negative la naştere nu a arătat un comportament unic şi

consecvent, sugestiv pentru a sugera o cauză comună.

Cu toate acestea, numai studiile epidemiologice ar putea să permită verificarea absenței riscului.

Utilizarea aciclovirului în timpul sarcinii ar trebui luată în considerare numai atunci când beneficiile

potențiale depășesc posibilitatea apariței unor riscuri necunoscute.

Alăptarea

După administrarea orală de 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi, aciclovirul a fost detectat în laptele uman

în concentraţii variind de la 0,6 până la 4,1 ori mai mari comparativ cu concentraţiile plasmatice

corespunzătoare. Aceste nivele este posibil să expună sugarii alăptați la doze de aciclovir de până la

0,3 mg/kg greutate corporală /zi.

Având în vedere cele de mai sus și gravitatea afecțiunilor destinate a fi tratate cu aciclovir injectabil,

trebuie evitată alăptarea.

Fertilitatea

Nu există informații cu privire la efectul formelor orale sau injectabile (iv) de aciclovir asupra

fertilității la femei. Un studiu efectuat pe 20 de pacienți de sex masculin cu număr normal de

spermatozoizi a constatat că administrarea orală de aciclovir în doze de până la 1g pe zi, timp de

maximum șase luni, nu a indus niciun efect semnificativ din punct de vedere clinic asupra numărului,

mobilității sau morfologiei spermatozoizilor.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă este utilizat, în general, la o populație

de pacienți internați în spital și informațiile privind capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi

utilaje nu sunt de obicei relevante. Nu există studii care să investigheze efectul aciclovirului asupra

capacității de a conduce vehicule sau abilității de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Categoriile de frecvență asociate evenimentelor adverse de mai jos reprezintă estimări. Pentru

majoritatea evenimentelor, nu au fost disponibile date adecvate pentru estimarea incidenței. În plus,

incidența evenimentelor adverse poate varia în funcție de indicație.

Pentru clasificarea efectelor nedorite în funcție de frecvență s-a folosit următoarea convenție: Foarte

frecvente ( 1/10), frecvente ( 1/100 < 1/10), mai puțin frecvente ( 1/1000 < 1/100), rare

( 1/10000 < 1/1000), foarte rare (<1>

disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Mai puțin frecvente: Scăderea indicilor hematologici (trombocitopenie, leucopenie, anemie).

Tulburări ale sistemului imunitar

Foarte rare: Reacții anafilactice.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte rare: Cefalee, amețeli, agitație, confuzie, tremor, ataxie, disartrie, halucinații, simptome

psihotice, convulsii, somnolență, encefalopatie, comă.

Reacțiile adverse de mai sus sunt în general reversibile și sunt de obicei raportate la pacienții cu

insuficiență renală sau cu alți factori predispozanți (vezi pct. 4.4).

Aceste semne neurologice sunt observate de obicei la pacienții cu insuficiență renală care au primit

doze mai mari decât doza recomandată sau la pacienții vârstnici (vezi pct. 4.4). Cu toate acestea, ele

pot fi observate și în absența acestor factori de risc. Trebuie investigat un supradozaj dacă apar aceste

simptome (vezi pct. 4.9).

Tulburări vasculare

Frecvente: Flebită

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Foarte rare: Dispnee

Tulburări gastrointestinale

Comune: Greaţă,vărsături

Foarte rare: Diaree, dureri abdominale

Tulburări hepatobiliare

Comune: Creştere reversibilă a enzimelor hepatice

Foarte rare: Creştere reversibilă a bilirubinei, icter, hepatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Comune: Prurit, erupție cutanată tranzitorie, urticarie (inclusiv fotosensibilitate)

Foarte rare: Angioedem

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Comune: Creşterea în sânge a ureei şi creatininei

Creșterile rapide ale nivelului de uree și creatinină din sânge se consideră a fi legate de nivelurile

plasmatice maxime și de starea de hidratare a pacientului. Pentru a evita acest efect, medicamentul nu

trebuie administrat injectabil în bolus intravenos; acesta trebuie administrat numai prin perfuzare lentă

într-un interval de timp de minim o oră (vezi pct. 4.2).

Foarte rare: afectare renală, insuficiență renală acută, durere renală.

Trebuie menținută o hidratare adecvată. Insuficiența renală răspunde de obicei rapid la rehidratarea

pacientului și/sau la reducerea dozei sau la retragerea medicamentului. Cu toate acestea, în cazuri

excepționale, poate apărea evoluția către insuficiență renală acută.

Durerea renală poate fi asociată cu insuficiența renală (vezi pct. 4.4).

Riscul de insuficiență renală acută este crescut în orice situație de supradozaj și/sau deshidratare sau

de asocierea cu medicamente nefrotoxice. Acești factori de risc trebuie să fie investigați, indiferent de

vârsta pacientului.

Riscul de insuficiență renală poate fi evitat prin respectarea dozei, a precauțiilor de utilizare (în special

menținerea unei hidratări adecvate) și a unei rate de administrare lentă (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Foarte rare: Oboseală, febră, reacții inflamatorii locale.

Reacțiile inflamatorii locale severe câteodată conduc la leziuni cutanate care apar când aciclovirul

pentru perfuzare a fost infuzat în mod inadecvat în țesuturile extravasculare.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome și semne

Supradozarea aciclovirului după administrarea intravenoasă determină creşteri ale creatininei serice,

uremiei şi ulterior insuficienţă renală. În asociere cu supradozajul au fost descrise efecte neurologice

care includ confuzie, halucinaţii, agitaţie, convulsii şi comă.

Tratament

Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru semne de toxicitate.

Hemodializa îmbunătățește semnificativ eliminarea aciclovirului din sânge şi, prin urmare, poate fi

considerată o opţiune de tratament în cazul supradozajului cu acest medicament.

5 PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi nucleotide exclusiv inhibitori de

reverstranscriptază, codul ATC: J05AB01

Mecanism de acțiune

Aciclovirul este un inhibitor specific al virusurilor herpetice, cu activitate in vitro împotriva virusurilor

Herpes simplex (VHZ) tipurile 1 și 2 și virusul Varicella zoster (VVZ).

Aciclovirul, un analog purinic sintetic al nucleozidelor, este un agent antiviral cu activitate inhibitoare

in vitro și in vivo foarte selectivă împotriva virusurilor herpetice umane, inclusiv a virusului Herpes

simplex de tip 1 și 2 și a virusului Varicella zoster (VVZ).

Aciclovirul, după ce este fosforilat în trifosfat de aciclovir, inhibă sinteza ADN-ului viral. Prima etapă

de fosforilare este realizată numai de către o enzimă virală specifică.

În cazul virusurilor VHZ și VVZ, este vorba de o timidin kinază virală care este prezentă numai în

celulele infectate cu virusul.

Acesta este apoi transformat în aciclovir di- și trifosfat de către enzimele celulare. Trifosfatul de

aciclovir acționează ca inhibitor și substrat pentru ADN polimeraza specifică virusului herpetic,

împiedicând în continuare sinteza ADN-ului viral fără a afecta procesele celulare normale. Trifosfatul

de aciclovir interferă cu ADN-polimeraza virală și inhibă replicarea ADN-ului viral, conducând la

încorporarea sa și terminarea lanțului ADN virulent în creștere.

Datorită dublei sale selectivități, aciclovirul nu interferează cu metabolismul celulelor sănătoase.

Studiul unui număr mare de izolate clinice în timpul tratamentului curativ sau preventiv cu aciclovir a

arătat că o scădere a sensibilității la aciclovir este extrem de rară la subiecții imunocompetenți.

La subiecții imunocompromiși (cum ar fi subiecții supuși unui transplant de organ sau de măduvă

osoasă, pacienții care primesc chimioterapie și subiecții infectați cu virusul imunodeficienței umane

[HIV]) s-a observat ocazional o scădere a sensibilității.

Rezistența rară observată se datorează, în general, unei timidin-kinaze virale deficitare și are ca

rezultat o virulență mai mică. Câteva cazuri de sensibilitate scăzută la aciclovir au fost observate în

urma modificării timidin kinazei sau a ADN-polimerazei virale. Virulența acestor virusuri nu pare să

fie modificată.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Absorbție

La adulți, concentrațiile medii de vârf la starea de echilibru (C ) după o perfuzie de o oră și

ss max

nivelurile reziduale (C ) 7 ore mai târziu, au fost:

ss min

Doza 2,5 mg/kg 5 mg/kg 10 mg/kg

C în μmol (μg/ml) 22,7 (5,1) 43,6 (9,8) 92 (20,7)

ss max

C , după 7 ore, în μmol (μg/ml) 2,2 (0,5) 3,1 (0,7) 10.2 (2,3)

ss min

La copii cu vârsta peste 1 an au fost observate valori similare la starea de echilibru (C ) și

ss max

nivelurile reziduale (C ) atunci când doza de 250 mg/m2 a fost înlocuită cu o doză de 5 mg/kgcorp

ss min

și doza de 500 mg/m2 a fost înlocuită cu o doză de 10 mg/kgcorp.

La nou-născuții (cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 luni) tratați cu doze de 10 mg/kg administrate în

perfuzii intravenoase cu durata de 1 oră, la fiecare 8 ore, C a fost de 61,2 μmol (13,8 μg/ml) și C

ss max ss

de 10,1 μmol (2,3 μg/ml). Un grup separat de nou-născuți tratați cu 15 mg/kg, la fiecare 8 ore, a

min

prezentat creșteri proporționale ale dozei, cu o C de 83,5 μmol (18,8 μg/ml) și C de 14,1 μmol

max min

(3,2 μg/ml).

Distribuție

După administrarea intravenoasă, aciclovirul apare în țesuturi, inclusiv în creier, rinichi, plămâni, ficat,

mușchi, lichid seminal, secreții vaginale și lichid din veziculele herpetice.

Concentrațiile din lichidul cefalorahidian reprezintă aproximativ 50% din concentrațiile plasmatice

corespunzătoare.

Legarea la proteinele plasmatice este relativ scăzută (9 până la 33%) și nu se anticipează interacțiuni

medicamentoase care să implice deplasarea aciclovirului de la situsurile sale de legare.

Biotransformare

Aciclovirul este excretat în principal nemodificat pe cale renală. Singurul metabolit major este 9-

(carboximetoximetil) guanina care reprezintă aproximativ 10-15% din doza excretată în urină.

Eliminare

La adulți, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al aciclovirului după administrarea

intravenoasă este de aproximativ 2,9 ore.

Cea mai mare parte a medicamentului este excretată nemodificată prin rinichi. Clearance-ul renal al

aciclovirului este substanțial mai mare decât clearance-ul creatininei, indicând faptul că secreția

tubulară, alături de filtrarea glomerulară, contribuie la eliminarea renală a medicamentului. 9-

(carboximetoximetil) guanina este singurul metabolit semnificativ al aciclovirului și reprezintă 10-

15% din doza administrată excretată în urină. Atunci când aciclovirul este administrat la o oră după

1 gram de probenecid, timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare și aria de sub curba

concentrației plasmatice sunt prelungite cu 18% și respectiv 40%.

La nou-născuți (0 până la 3 luni) tratați cu doze de 10 mg/kg greutate corporală administrate în

perfuzii intravenoase cu durata de 1 oră, la fiecare 8 ore, timpul de înjumătățire plasmatică prin

eliminare a fost de 3,8 ore.

Populații speciale de pacienți

Vârstnici

La pacienții vârstnici, clearance-ul corporal total scade odată cu creșterea vârstei și se asociază cu

scăderi ale clearance-ului creatininei, deși există modificări minime ale timpului de înjumătățire

plasmatică terminal.

Insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală cronică, timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare

terminal a fost de 19,5 ore. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare a aciclovirului în

timpul hemodializei a fost de 5,7 ore. Concentrațiile plasmatice de aciclovir au scăzut cu aproximativ

60% în timpul dializei.

Obezitate

Într-un studiu clinic în care pacienților cu obezitate morbidă (n=7) de sex feminin li s-a administrat

aciclovir intravenos pe baza greutații corporale reale, concentrațiile plasmatice s-au dovedit a fi de

aproximativ două ori mai mari decât la pacienții cu greutate normală (n=5), în concordanță cu

diferența de greutate corporală dintre cele două grupuri.

5.3 Date preclinice de siguranță

Teratogenitate

Administrarea sistemică a aciclovirului în testele standard acceptate internaţional nu a determinat

efecte embriotoxice sau efecte teratogene la iepure, şobolan şi şoarece. Într-un test non-standard la

şobolan au fost observate anomalii fetale, dar numai după administrarea subcutanată a unor doze mari,

care au determinat toxicitate maternă. Semnificația clinică a acestor observații nu este cunoscută.

Mutagenitate

Rezultatele unei game largi de teste de mutagenitate in vitro și in vivo indică faptul că este puțin

probabil ca aciclovirul să prezinte un risc genetic pentru om.

Carcinogenitate

Aciclovirul nu s-a dovedit a fi cancerigen în studiile pe termen lung la șobolan și la șoarece.

6 PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului).

6.2 Incompatibilități

Din cauza riscului de precipitare, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu

excepția celor menționate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Înainte de deschiderea flaconului:

3 ani.

După reconstituire:

Pentru soluțiile reconstituite, după dizolvarea cu apă pentru preparate injectabile sau soluție de clorură

de sodiu 9 mg/ml (0,9%) pentru soluția perfuzabilă, stabilitatea chimică și fizică a fost demonstrată

timp de 12 ore la o temperatură cuprinsă între 15°C-25°C.

După diluare:

Pentru medicamentul diluat (în lichidele de perfuzie menționate în secțiunea 6.6) a fost demonstrată

stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării timp de 12 ore atunci când este depozitat la 15°C-25°C.

Din punct de vedere microbiologic, Aciclovir Rompharm 250 mg soluție perfuzabilă trebuie utilizat

imediat. Dacă nu este utilizat imediat, timpul și condițiile de păstrare sunt responsabilitatea

utilizatorului și nu trebuie să depășească 12 ore la o temperatură de 15°C-25°C.

Soluțiile reconstituite sau reconstituite și diluate nu trebuie păstrate la frigider.

6.4 Precauții speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de depozitare.

Pentru condițiile de păstrare după reconstituirea și diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Flacon din sticlă incoloră, de tip I, cu dop din cauciuc bromobutilic gri-închis, siliconat, și capac de

aluminiu cu disc de plastic rabatabil de culoare albă.

Dimensiunea ambalajului: 1 flacon sau 5 flacoane.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare

Atunci când este diluat în conformitate cu schemele recomandate, Aciclovir Rompharm 250 mg

pulbere pentru soluție perfuzabilă este compatibil cu următoarele lichide de perfuzie și este stabil timp

de până la 12 ore la temperaturi cuprinse între 15°C și 25°C:

• Soluție de clorură de sodiu (0,45% și 0,9%)

• Soluție de clorură de sodiu (0,18%) și glucoză (4%)

• Soluție de clorură de sodiu (0,45%) și glucoză (2,5%)

• Soluție de lactat de sodiu 0,9% (soluție Hartmann).

Reconstituirea și diluarea aciclovirului trebuie să aibă loc imediat înainte de administrarea prin

perfuzie intravenoasă.

Soluțiile reconstituite, utilizate parțial în timpul unei administrări, nu trebuie refolosite în timpul

perfuzărilor ulterioare.

Soluțiile reconstituite sunt clare și incolore, fară particule visibile sau precipitat.

Soluția nu va fi utilizată dacă are un aspect tulbure sau dacă apare precipitarea.

Soluția nu trebuie păstrată la frigider.

Cum se utilizează

Reconstituiți conținutul fiecărui flacon (echivalent a 250 mg aciclovir) cu 10 ml de apă pentru

preparate injectabile sau cu o soluție izotonică de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) pentru perfuzare.

După reconstituirea cu apă pentru preparate injectabile, pH-ul soluției este cuprins între 10,6-11,6.

Odată reconstituită, soluția poate fi administrată intravenos timp de cel puțin 1 oră, prin perfuzare

dintr-o pungă de perfuzie după diluare sau cu o pompă cu debit constant.

Metode de administrare dintr-o pungă de perfuzie

Atunci când se administrează dintr-o pungă de perfuzie, soluția reconstituită trebuie diluată cu un

volum suficient de solvent pentru perfuzare pentru a obține o concentrație maximă de aciclovir de

5 mg/ml în lichidul de perfuzat (vezi pct. 4.4 și 4.8).

1) Reconstituirea conținutului flaconului Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru

soluție perfuzabilă

Solvent de reconstituire Apă pentru preparate injectabile sau soluție

izotonică de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)

pentru perfuzie

Volumul de reconstituire 10 ml

Concentrația după reconstituire 25 mg/ml

2) Diluție în punga de perfuzie*

Concentrația maximă de aciclovir după diluție 5 mg/ml

Notă: Numărul de pungi depinde de doză (a se

vedea exemplele de mai jos)

3) Administrare cu pungă de perfuzie

Durata perfuziei Minim 1 oră

*Pentru adulți, se recomandă utilizarea pungilor de perfuzie de 100 ml, chiar dacă concentrația

obținută în aciclovir este mult mai mică decât cea de 5 mg/ml. Astfel, o pungă de perfuzie de 100 ml

poate fi utilizată pentru o doză între 250 și 500 mg de Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru

soluție perfuzabilă. O a doua pungă trebuie utilizată pentru doze mai mari de 500 mg și până la

1000 mg.

Pentru copii și nou-născuți, pentru a avea un volum minim perfuzabil, se recomandă să se preleveze 4

ml de soluție reconstituită (corespunzător unei doze de 100 mg de aciclovir) și să se adauge în 20 ml

de lichid de perfuzie.

Exemple de recomandări:

o În cazul adulților:

Doza de Numărul necesar Numărul de Volumul necesar Concentrația de

Aciclovir de flacoane pungi de perfuzie a fi preluat din aciclovir obținută

pentru de 100 ml care soluția în punga de

reconstituire trebuie utilizate reconstituită perfuzie

Exemplul unei Un flacon cu 1 4 ml 1 mg/ml

doze de 100 mg 250 mg aciclovir

Exemplul unei Un flacon cu 1 10 ml 2,5 mg/ml

doze de 250 mg 250 mg aciclovir

Pentru dozele ≥ 500 mg, este mai indicată utilizarea flacoanelor de 500 mg, decât a flacoanelor de 250

mg, pentru a adapta cât mai bine numărul necesar de flacoane.

o În cazul nou-născuților și sugarilor (până la vârsta de 3 luni):

Doza de Numărul necesar Numărul de Volumul necesar Concentrația de

Aciclovir de flacoane pungi de perfuzie a fi preluat din aciclovir obținută

pentru de 20 ml care soluția în punga de

reconstituire trebuie utilizate reconstituită perfuzie

Exemplul unei Un flacon cu 1 2 ml 2,5 mg/ml

doze de 50 mg 250 mg aciclovir

Exemplul unei Un flacon cu 1 4 ml 5 mg/ml

doze de 100 mg 250 mg aciclovir

Exemplul unei Un flacon cu 3 De exemplu:

doze de 250 mg 250 mg aciclovir

4 ml pentru a se 5 mg/ml

injecta în prima

pungă de

perfuzie.

4 ml pentru a se 5 mg/ml

injecta în a doua

pungă de perfuzie

2 ml pentru a se 2.5 mg/ml

injecta în a treia

pungă de perfuzie

Aceste tabele sunt prezentate doar cu titlu informativ, ca și exemple. Într-adevăr, doza de aciclovir,

volumul care trebuie extras din punga de perfuzie, precum și volumul care trebuie extras din soluția

reconstituită trebuie determinate și adaptate de la caz la caz, în funcție de doza prescrisă, având grijă

să nu se depășească concentrația maximă de aciclovir de 5 mg/ml în pungă.

Metode de administrare cu pompă cu debit constant

1) Reconstituirea conținutului flaconului Aciclovir Rompharm 250 mg pulbere pentru

soluție perfuzabilă

Solvent de reconstituire Apă pentru preparate injectabile sau soluție

izotonică de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)

pentru perfuzie

Volumul de reconstituire 10 ml

Concentrația după reconstituire 25 mg/ml

2) Administrarea cu pompă cu flux constant

Durata perfuziei Minim o oră

7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

S.C. Rompharm Company S.R.L.,

Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni 075100, Jud. Ilfov

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ

14775/2022/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI

Data primei autorizări: noiembrie 2022.

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Noiembrie 2022