Prospect Tritace Plus 5 mg/25 mg comprimate
Producator: Sanofi Romania SRL
Clasa ATC: inhibitori ai ECA şi diuretice, ramipril şi diuretice, codul ATC: C09BA05
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9229/2016/01-14 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tritace Plus 5 mg/25 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine ramipril 5 mg şi hidroclorotiazidă 25 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimat oblong, de culoare albă până la aproape albă, cu dimensiuni de 10 x 5,6 mm, cu linie
mediană, inscripţionat pe ambele feţe cu HNW şi sigla companiei. Comprimatul poate fi divizat în
doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Această asociere în doză fixă este indicată la pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată
adecvat cu ramipril sau cu hidroclorotiazidă, administrate în monoterapie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Este recomandat ca Tritace Plus să fie administrat o dată pe zi, la aceeaşi oră din zi, de obicei
dimineaţa.
Tritace Plus poate fi luat înainte, în timpul sau după masă, deoarece ingestia de alimente nu modifică
biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2).
Tritace Plus trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.
Adulţi
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii
arteriale. Administrarea acestei asocieri în doză fixă de ramipril şi hidroclorotiazidă este, de obicei,
recomandată după stabilirea treptată a dozei uneia dintre componente.
Tratamentul cu Tritace Plus trebuie început cu cea mai mică doză disponibilă. Dacă este necesar, doza
poate fi crescută progresiv pentru a atinge valoarea ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă zilnică
permisă este de ramipril 10 mg şi hidroclorotiazidă 25 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi trataţi cu un diuretic
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi simultan cu diuretice, deoarece poate să apară hipotensiune
arterială după iniţierea tratamentului. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de diuretic sau
întreruperea tratamentului cu acesta înainte de începerea tratamentului cu Tritace Plus.
Dacă întreruperea tratamentului nu este posibilă, se recomandă ca tratamentul să fie iniţiat cu cea mai
mică doză posibilă de ramipril (1,25 mg pe zi), adăugat separat. Se recomandă ca, ulterior, să se treacă
la o doză zilnică iniţială care să nu depăşească 2,5 mg ramipril / 12,5 mg hidroclorotiazidă.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Tritace Plus este contraindicat în insuficienţa renală severă, datorită prezenţei hidroclorotiazidei în
compoziţia sa (clearance al creatininei < 30 ml/min) (vezi pct. 4.3).
Pacienţii cu afectare a funcţiei renale pot necesita doze scăzute de Tritace Plus. Pacienţii cu valori ale
clearance-ului creatininei cuprinse între 30 şi 60 ml/min trebuie trataţi numai cu cea mai mică asociere
în doză fixă de ramipril şi hidroclorotiazidă după administrarea de ramipril în monoterapie. Doza
maximă permisă este de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul cu Tritace Plus trebuie
iniţiat numai sub supraveghere medicală atentă şi dozele maxime zilnice sunt de 2,5 mg ramipril şi
12,5 mg hidroclorotiazidă.
Tritace Plus este contraindicat în insuficienţa hepatică severă (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Doza iniţială trebuie să fie mai mică şi stabilirea ulterioară treptată a dozei trebuie să se facă mai lent,
datorită riscului mai mare de a apărea reacţii adverse, în special la pacienţi debilitaţi şi cu vârste foarte
înaintate.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea Tritace Plus nu este recomandată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza
insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a
angiotensinei), la hidroclorotiazidă, alte diuretice tiazidice, sulfonamide sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Antecedente de angioedem (ereditar, idiopatic sau angioedem anterior la inhibitori ai ECA sau la
antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II)).
- Utilizarea concomitentă cu terapia cu sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.4 și 4.5).
- Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ (vezi pct.
4.5).
- Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi
unic funcţional.
- Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.6).
- Alăptare (vezi pct. 4.6).
- Afectare severă a funcţiei renale cu clearance al creatininei sub 30 ml/min la pacienţi care nu
efectuează şedinţe de dializă.
- Dezechilibre electrolitice semnificative clinic care se pot agrava în urma tratamentului cu
Tritace Plus (vezi pct. 4.4).
- Afectare severă a funcţiei hepatice
- Encefalopatie hepatică
- Administrarea concomitentă a Tritace Plus cu medicamente care conţin aliskiren este
contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2)
(vezi pct. 4.5 şi 5.1).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Grupe speciale de pacienţi
• Sarcină: tratamentul cu inhibitori ai ECA, cum este ramiprilul, sau antagonişti ai receptorilor
pentru angiotensină II (ARA II) nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazului în
care continuarea tratamentului cu inhibitor al ECA/ARA II este considerată esenţială,
pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie medicamente
antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru folosirea în sarcină.
Atunci când este constatată prezenţa sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA/ARA II trebuie
oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi
pct. 4.6).
• Pacienţi cu risc deosebit de hipotensiune arterială
- Pacienţi cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron
Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron prezintă risc de scădere
pronunţată acută a tensiunii arteriale şi de deteriorare a funcţiei renale, ca rezultat al inhibării ECA,
mai ales dacă un inhibitor al ECA sau un diuretic concomitent este utilizat pentru prima dată sau este
la prima creştere a dozei.
Trebuie anticipată activarea semnificativă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron şi este necesară
supraveghere medicală, inclusiv monitorizarea tensiunii arteriale, de exemplu la:
- pacienţi cu hipertensiune arterială severă
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă decompensată
- pacienţi cu obstacol hemodinamic semnificativ la nivelul tractului de umplere sau de
ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu stenoză a valvei aortice sau mitrale)
- pacienţi cu stenoză unilaterală de arteră renală cu cel de-al doilea rinichi funcţional
- pacienţi cu depleţie de sare sau hipovolemie, existentă sau pe care o pot dezvolta (inclusiv
pacienţi trataţi cu diuretice)
- pacienţi cu ciroză hepatică şi/sau ascită
- pacienţi supuşi unei intervenţii chirurgicale majore sau anestezie cu medicamente care
determină hipotensiune arterială.
În general, se recomandă corectarea deshidratării, hipovolemiei sau depleţiei de sare înaintea iniţierii
tratamentului (cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, necesitatea acestor măsuri
corective trebuie evaluată atent faţă de riscul supraîncărcării volemice).
- Pacienţi cu risc de ischemie cerebrală sau cardiacă în caz de hipotensiune arterială acută
Faza iniţială a tratamentului necesită supraveghere medicală atentă.
• Hiperaldosteronism primar
Asocierea ramipril + hidroclorotiazidă nu reprezintă un tratament de alegere pentru
hiperaldosteronismul primar. Dacă asocierea ramipril + hidroclorotiazidă este utilizată la un pacient cu
hiperaldosteronism primar, este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice a potasiului.
• Vârstnici
Vezi pct. 4.2.
• Pacienţi cu afecţiune hepatică
Dezechilibrele electrolitice datorate tratamentului diuretic, inclusiv cu hidroclorotiazidă, pot determina
encefalopatie hepatică la pacienţi cu afecţiune hepatică.
Intervenţii chirurgicale
Se recomandă ca, atunci când este posibil, tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei, cum este ramiprilul, să fie întrerupt cu o zi înainte de intervenţia chirurgicală.
Monitorizarea funcţiei renale
Funcţia renală trebuie evaluată înainte şi în timpul tratamentului şi posologia trebuie ajustată în special
în primele săptămâni de tratament. În special, este necesară monitorizare atentă la pacienţii cu
insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). În acest caz, există riscul de deteriorare a funcţiei renale, în special
la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă sau după transplant renal sau la cei cu boală
renovasculară, inclusiv la pacienţi cu stenoză unilaterală de arteră renală relevantă hemodinamic.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, tiazidele pot precipita uremia. La pacienţii cu deteriorare a funcţiei
renale pot să apară efecte cumulative ale substanţei active. Dacă insuficienţa renală progresivă devine
evidentă, indicată de creşterea azotului non-proteic, este necesară reevaluarea atentă a tratamentului,
luând în considerare întreruperea tratamentului cu diuretic (vezi pct. 4.3).
Dezechilibre electrolitice
Similar tuturor pacienţilor cărora li se administrează tratament diuretic, trebuie efectuată determinarea
electroliţilor serici la intervale adecvate. Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina
dezechilibru electrolitic sau de volum (hipopotasemie, hiponatremie şi alcaloză hipocloremică). Cu
toate că poate să apară hipopotasemie secundară utilizării diureticelor tiazidice, tratamentul simultan
cu ramipril poate reduce hipopotasemia indusă de diuretic. Riscul de hipopotasemie este mai mare la
pacienţii cu ciroză hepatică, la pacienţii cu diureză rapidă, la pacienţii cărora li se administrează
electroliţi inadecvat şi la pacienţii cărora li se administrează tratament simultan cu glucocorticoizi sau
ACTH (vezi pct. 4.5). Prima determinare a concentraţiilor plasmatice ale potasiului trebuie efectuată
în prima săptămână după începerea tratamentului. Dacă sunt determinate concentraţii plasmatice
scăzute ale potasiului, este necesară corectarea lor.
Poate să apară hiponatremie de diluţie. Scăderea concentraţiilor plasmatice ale sodiului poate fi iniţial
asimptomatică şi, de aceea, este esenţială determinarea periodică a acestora. Determinarea trebuie să
fie mai frecventă la vârstnici şi la pacienţii cu ciroză hepatică. S-a arătat că diureticele tiazidice cresc
eliminarea urinară a magneziului, care poate determina hipomagneziemie.
Monitorizarea electroliților: Hiperpotasemie
A fost observată hiperpotasemie la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv Tritace Plus.
Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperpotasemie sunt cei cu insuficienţă renală, vârsta > 70 ani, diabet
zaharat necontrolat terapeutic sau cei care utilizează săruri de potasiu, diuretice care economisesc
potasiul şi alte substanţe active care cresc concentraţia plasmatică a potasiului sau cei aflaţi în situaţii
cum sunt: deshidratare, decompensare cardiacă acută, acidoză metabolică. Dacă utilizarea
concomitentă a substanţelor menţionate mai sus este considerată adecvată, se recomandă
monitorizarea periodică a concentraţiei plasmatice a potasiului (vezi pct. 4.5).
Monitorizarea electroliților: Hiponatremie
Sindromul de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) și, consecutiv, hiponatremia au
fost observate la anumiți pacienți tratați cu ramipril. Se recomandă monitorizarea regulată a nivelului
seric al sodiului la vârstnici și la alţi pacienți cu risc de hiponatremie.
Encefalopatie hepatică
Dezechilibrele electrolitice determinate de tratamentul diuretic, inclusiv cu hidroclorotiazidă, pot
determina encefalopatie hepatică la pacienţii cu afectare hepatică. În caz de encefalopatie hepatică,
tratamentul trebuie imediat întrerupt.
Hipercalcemie
Hidroclorotiazida stimulează reabsorbţia renală a calciului şi poate determina hipercalcemie. Ea poate
interfera cu testele pentru funcţia paratiroidei.
Angioedem
A fost raportat angioedem la pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv ramipril (vezi pct. 4.8).
Riscul de angioedem – poate să crească la pacienţii care urmează tratament concomitent cu
medicamente care pot cauza angioedem cum sunt inhibitorii selectivi ai ţintei rapamicinei la mamifere
– inhibitori mTOR (de exemplu temsirolimus, everolimus, sirolimus), vildagliptin sau inhibitori ai
neprilisinului (cum este racecadotril). Asocierea ramiprilului cu sacubitril/valsartan este contraindicată
din cauza riscului crescut de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.5).
În caz de angioedem, tratamentul cu Tritace Plus trebuie întrerupt. Tratamentul de urgenţă trebuie
instituit imediat. Pacientul trebuie ţinut sub observaţie cel puţin 12 până la 24 de ore şi externat după
remiterea completă a simptomelor.
A fost raportat angioedem intestinal la pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv Tritace Plus (vezi
pct. 4.8). Aceşti pacienţi au prezentat durere abdominală (cu sau fără greaţă sau vărsături). Simptomele
angioedemului intestinal s-au remis după oprirea tratamentului cu inhibitori ai ECA.
Reacţii anafilactice în timpul desensibilizării
Sub tratament cu inhibitori ai ECA, probabilitatea şi severitatea recţiilor de tip anafilactic şi
anafilactoid la veninuri de insecte şi alţi alergeni sunt crescute. Trebuie luată în considerare o
întrerupere temporară a tratamentului cu Tritace Plus înainte de desensibilizare.
Toxicitate respiratorie acută
După administrarea de hidroclorotiazidă au fost raportate cazuri grave foarte rare de toxicitate
respiratorie acută, inclusiv sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS). Edemele pulmonare apar de
obicei în decurs de câteva minute până la câteva ore de la administrarea de hidroclorotiazidă. La debut,
simptomele includ dispnee, febră, deteriorare pulmonară și hipotensiune. Dacă se suspectează
diagnosticul de ADRS, trebuie retras Tritace Plus și trebuie administrat tratament adecvat.
Hidroclorotiazida este contraindicată la pacienți cu ADRS anterior administrării de hidroclorotiazidă.
Neutropenie/agranulocitoză
Rareori a fost observată neutropenie/agranulocitoză şi mielosupresia a fost, de asemenea, raportată.
Este recomandată monitorizarea numărului de leucocite pentru a permite depistarea unei posibile
leucopenii. Este recomandată monitorizarea mai frecventă în faza iniţială a tratamentului şi la pacienţii
cu funcţie renală deteriorată, cu boală de colagen concomitentă (de exemplu lupus eritematos sau
sclerodermie) şi la toţi cei trataţi cu alte medicamente care pot determina modificări ale compoziţiei
sângelui (vezi pct. 4.5 şi pct. 4.8).
Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom cu unghi închis
Hidroclorotiazida, o sulfonamidă, poate provoca o reacție idiosincrazică ce duce la efuziune
coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie acută tranzitorie şi glaucom acut cu unghi închis.
Simptomele includ debutul acut al scăderii acuităţii vizuale sau durere oculară şi apar, de obicei, într-
un interval de ore până la săptămâni de la începerea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi închis
netratat poate determina pierderea permanentă a vederii. Tratamentul principal constă în întreruperea
administrării hidroclorotiazidei cât mai curând posibil. Dacă tensiunea intraoculară rămâne
necontrolată, poate fi necesar să se ia în considerare tratamentul prompt medical sau chirurgical.
Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi închis pot include antecedente de alergie
la sulfonamide sau peniciline.
Diferenţe etnice
Inhibitorii ECA determină angioedem cu o rată a frecvenţei mai mare la pacienţii ce aparţin rasei
negre comparativ cu celelalte rase.
Ca şi alţi inhibitori ai ECA, ramiprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la
populaţia ce aparţine rasei negre comparativ cu celelalte rase, posibil din cauza prevalenţei mai mari a
hipertensiunii arteriale cu hiporeninemie la populaţia hipertensivă ce aparţine rasei negre.
Atleţi
Hidroclorotiazida poate pozitiva testele anti-doping.
Efecte metabolice şi endocrine
Tratamentul cu tiazide poate să scadă toleranţa la glucoză. La pacienţii diabetici este necesară
ajustarea dozelor de insulină sau de antidiabetice orale. În timpul tratamentului cu tiazide, diabetul
zaharat latent poate deveni manifest.
Creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale colesterolului şi trigliceridelor au fost asociate tratamentului
cu diuretice tiazidice. La anumiţi pacienţi trataţi cu tiazide, poate să apară hiperuricemie sau poate fi
precipitată guta.
Tuse
A fost raportată tuse asociată cu utilizarea inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă,
persistentă şi se remite după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitorul ECA trebuie
considerată parte a diagnosticului diferenţial al tusei.
Altele
Pot să apară reacţii de sensibilizare la pacienţi cu sau fără antecedente de alergie sau astm bronşic. A
fost raportată posibilitatea exacerbării sau activării lupusului eritematos sistemic.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de
diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Cancer cutanat de tip non-melanom
A fost observat un risc crescut de cancer cutanat de tip non-melanom (non-melanoma skin cancer –
NMSC) [carcinom cu celule bazale (BCC) și carcinom cu celule scuamoase (SCC)] asociat cu
expunerea la creșterea dozei cumulative de hidroclorotiazidă (HCTZ) în două studii epidemiologice
bazate pe Registrul naţional de cancer din Danemarca. Efectele de fotosensibilizare ale HCTZ ar putea
constitui un posibil mecanism pentru NMSC.
Pacienții trataţi cu HCTZ trebuie să fie informați cu privire la riscul de NMSC și să li se recomande
să îşi examineze în mod regulat pielea pentru depistarea oricăror leziuni noi și să raporteze imediat
orice leziuni cutanate suspecte. Pentru a minimiza riscul de apariție a cancerului cutanat, pacienţilor
trebuie să li se recomande posibilele măsuri preventive, cum ar fi expunerea limitată la lumina solară
și la razele UV și, în cazul expunerii, utilizarea unei protecții adecvate. Leziunile cutanate suspecte
trebuie examinate imediat, examinarea putând include investigaţii histologice şi biopsii. De asemenea,
poate fi necesară reconsiderarea utilizării HCTZ la pacienții diagnosticaţi anterior cu NMSC (vezi și
pct. 4.8).
Conținut de sodiu
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu
conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului
renină-angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA,
blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a
reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale
(inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care
acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Asocieri contraindicate
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată, deoarece
aceasta creşte riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Tratamentul cu ramipril nu trebuie să fie
început decât după 36 ore de la administrarea ultimei doze de sacubitril/valsartan. Administrarea
sacubitril/valsartan nu trebuie să înceapă decât după 36 ore de la ultima doză de Tritace Plus.
Tratamentele extracorporeale care presupun contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ, cum
sunt dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane de flux crescut (de exemplu membrane din
poliacrilonitril) şi afereza lipoproteinelor cu densitate scăzută cu dextransulfat din cauza riscului
crescut de reacţii anafilactoide severe (vezi şi pct. 4.3). Dacă un astfel de tratament este necesar,
trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unei clase diferite
de medicamente antihipertensive.
Precauţii pentru utilizare
Săruri de potasiu, heparină, diuretice care economisesc potasiul şi alte substanţe active care cresc
concentraţia plasmatică a potasiului (inclusiv antagonişti ai angiotensinei II, trimetoprim şi
trimetoprim în combinaţie în doză fixă cu sulfametoxazol, tacrolimus, ciclosporină): poate să apară
hiperpotasemie, de aceea este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice a potasiului.
Medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice) şi alte substanţe cu potenţial de scădere a
tensiunii arteriale (de exemplu nitraţi, antidepresive triciclice, anestezice, ingestia acută de alcool
etilic, baclofen, alfuzosin, doxazoxin, prazosin, tamsulosin, terazosin): trebuie anticipată potenţarea
riscului de hipotensiune arterială (referitor la diuretice, vezi pct. 4.2).
Simpatomimetice vasopresoare şi alte substanţe (epinefrină) care pot reduce efectul antihipertensiv al
ramiprilului: se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale. Mai mult, efectul medicamentelor
simpatomimetice vasopresoare poate fi atenuat de hidroclorotiazidă.
Alopurinol, imunosupresoare, glucocorticoizi, procainamidă, citostatice şi alte substanţe care pot
modifica numărul celulelor sanguine: probabilitate crescută de reacţii hematologice (vezi pct. 4.4).
Săruri de litiu: excreţia litiului poate fi redusă de către inhibitorii ECA şi, ca urmare, toxicitatea
litiului poate fi crescută. Trebuie monitorizată litemia. Utilizarea concomitentă a diureticelor tiazidice
poate creşte riscul de toxicitate a litiului şi poate intensifica riscul deja existent al toxicităţii litiului la
inhibitori ai ECA. Prin urmare, nu se recomandă asocierea ramipril şi hidroclorotiazidă cu litiu.
Medicamente antidiabetice, inclusiv insulină: pot să apară reacţii hipoglicemice. Hidroclorotiazida
poate atenua efectul medicamentelor antidiabetice. Prin urmare, se recomandă monitorizarea deosebit
de atentă a glicemiei, în faza iniţială a coadministrării.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene şi acid acetilsalicilic: trebuie anticipată reducerea
efectului antihipertensiv al Tritace Plus. În plus, tratamentul concomitent cu inhibitori ai ECA şi AINS
poate determina un risc crescut de deteriorare a funcţiei renale şi o creştere a potasemiei.
Anticoagulante orale: efectul anticoagulant poate fi redus datorită utilizării concomitente a
hidroclorotiazidei.
Glucocorticoizi, ACTH, amfotericină B, carbenoxolonă, cantităţi mari de Lemn dulce, laxative (în
cazul utilizării prelungite) şi alte medicamente kaliuretice sau care reduc concentraţia plasmatică a
potasiului: risc crescut de hipopotasemie.
Medicamente digitalice, substanţe active cunoscute a prelungi intervalul QT şi antiaritmice:
toxicitatea lor proaritmică poate fi crescută sau efectul lor antiaritmic poate fi redus în prezenţa
dezechilibrelor electrolitice (de exemplu hipopotasemie, hipomagneziemie).
Metildopa: posibil hemoliză.
Colestiramină sau alte răşini schimbătoare de ioni administrate enteric: absorbţie redusă a
hidroclorotiazidei. Diureticele cu structură de sulfonamide trebuie administrate cu cel puţin o oră
înainte sau la patru până la şase ore după aceste medicamente.
Relaxante musculare de tip curara: posibilă intensificare şi prelungire a efectului de relaxare
musculară.
Săruri de calciu şi medicamente care cresc concentraţia plasmatică a calciului: trebuie anticipată
creşterea concentraţiei plasmatice a calciului în cazul administrării concomitente a hidroclorotiazidei;
prin urmare, este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice a calciului.
Carbamazepină: risc de hiponatremie datorită efectului aditiv cu hidroclorotiazida.
Substanţe de contrast care conţin iod: în caz de deshidratare indusă de diuretice, inclusiv
hidroclorotiazidă, există un risc crescut de insuficienţă renală acută, în special atunci când sunt
utilizate doze importante de substanţe de contrast care conţin iod.
Penicilină: hidroclorotiazida este excretată în tubul distal şi reduce excreţia penicilinei.
Chinină: hidroclorotiazida reduce eliminarea de chinină.
Heparină: posibilă creştere a concentraţiei plasmatice a potasiului.
Inhibitori mTOR sau vildagliptin: la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente cum sunt inhibitori
mTOR (de exemplu temsirolimus, everolimus, sirolimus) sau vildagliptin poate exista un risc crescut
de angioedem. Se recomandă precauţie la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai neprilisinului (NEP): la pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori ECA şi cu inhibitor de
endopeptidază neutră (NEP), cum este racecadotril, a fost raportat un risc crescut de angioedem (vezi
pct. 4.4).
Sacubitril/valsartan
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată, deoarece
aceasta crește riscul de angioedem.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea Tritace Plus nu este recomandată în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4) şi
este contraindicată în timpul trimestrului al doilea şi al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3).
Confirmarea epidemiologică în ceea ce priveşte riscul de teratogenitate după expunerea la inhibitori ai
ECA în primul trimestru de sarcină nu a fost convingătoare; cu toate acestea, nu poate fi exclusă o
creştere uşoară a riscului. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu inhibitor al ECA
este considerată esenţială, pacientelor care planifică să rămână gravide trebuie să li se prescrie
medicamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranţă stabilit pentru folosirea în
sarcină. Atunci când este constatată prezenţa sarcinii, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie
întrerupt imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ.
Este cunoscut faptul că expunerea la inhibitori ai ECA/antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină
II (ARA II) în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină induce fetotoxicitate la om (funcţie renală
redusă, oligohidramnios, osificare întârziată a craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală,
hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi şi pct. 5.3 „Date preclinice de siguranţă”). Dacă a avut
loc expunerea la un inhibitor al ECA în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea prin
ecografie a funcţiei renale şi a craniului. Nou-născuţii ai căror mame au utilizat inhibitori ai ECA
trebuie atent monitorizaţi pentru hipotensiune arterială, oligurie şi hiperpotasemie (vezi şi pct. 4.3 şi
pct. 4.4).
În cazul expunerii prelungite în al treilea trimestru de sarcină, hidroclorotiazida poate determina
ischemie feto-placentară şi risc de retard de creştere. În plus, în cazul expunerii aproape de termen, au
fost raportate cazuri rare de hipoglicemie şi trombocitopenie la nou-născuţi. Hidroclorotiazida poate
reduce volumul plasmatic, precum şi debitul sanguin utero-placentar.
Alăptarea
Tritace Plus este contraindicat în timpul alăptării.
Ramiprilul şi hidroclorotiazida sunt eliminate prin laptele matern într-o asemenea cantitate încât este
posibilă apariţia efectelor la sugar în condiţiile în care femeilor care alăptează le sunt administrate
doze terapeutice de ramipril şi hidroclorotiazidă. Sunt disponibile informaţii insuficiente privind
utilizarea ramiprilului în timpul alăptării şi sunt de preferat medicamente antihipertensive alternative
cu un profil de siguranţă mai bine stabilit pentru folosirea în timpul alăptării, în special când este
alăptat un nou-născut prematur sau la termen. Hidroclorotiazida este eliminată prin laptele matern.
Utilizarea tiazidelor în timpul alăptării a fost asociată cu scăderea sau chiar oprirea secreţiei lactate la
mamele care alăptează. Pot să apară hipersensibilitate la substanţele active derivate din sulfonamide,
hipopotasemie şi icter nuclear. Datorită potenţialului ambelor substanţe active de a da reacţii adverse
grave la copiii alăptaţi la sân, decizia privind întreruperea alăptării sau întreruperea tratamentului
trebuie luată ţinând cont de importanţa acestui tratament la mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unele reacţii adverse (de exemplu simptome de scădere a tensiunii arteriale, cum sunt ameţelile) pot
afecta capacitatea de reacţie şi concentrare a pacientului şi, prin urmare, pot să constituie un risc în
situaţii în care aceste capacităţi au importanţă deosebită (de exemplu manipularea vehiculelor sau
utilajelor).
Acestea pot să apară în special la începutul tratamentului sau atunci când se trece de la tratamentul cu
alte medicamente la tratamentul cu Tritace Plus. După prima doză sau după creşterea ulterioară a
dozei, nu se recomandă conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje timp de câteva ore.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Profilul de siguranţă al ramipril + hidroclorotiazidă include reacţii adverse ce apar în contextul
hipotensiunii arteriale şi/sau al depleţiei de volum datorată diurezei crescute. Substanţa activă ramipril
poate determina tuse uscată persistentă, în timp ce substanţa activă hidroclorotiazidă poate altera
metabolismul acidului uric, lipidelor şi glucozei. Cele două substanţe active au efecte opuse asupra
concentraţiei plasmatice a potasiului. Reacţiile adverse grave includ angioedem sau reacţie
anafilactică, insuficienţă renală sau hepatică, pancreatită, reacţii cutanate severe şi
neutropenie/agranulocitoză.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 şi < 1/100);
rare (≥ 1/10 000 şi < 1/1 000); foarte rare (< 1/10 000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Frecvente Mai puţin Foarte rare Cu frecvenţă
frecvente necunoscută
Tumori Cancer cutanat de
benigne, tip non-melanom
maligne şi *(carcinom cu
nespecificate celule bazale și
(incluzând carcinom cu celule
chisturi şi scuamoase)
polipi)
*Cancer cutanat de
tip non-melanom:
pe baza datelor
disponibile din
studiile
epidemiologice, a
fost observată o
asociere între
HCTZ și NMSC
dependentă de
doza cumulativă
(vezi și pct. 4.4 și
5.1).
Tulburări Scăderea Insuficienţa
hematologice numărului de măduvei osoase,
şi limfatice leucocite, scăderea neutropenie
numărului de inclusiv
hematii, scăderea agranulocitoză,
hemoglobinei, pancitopenie,
anemie hemolitică, eozinofilie
scăderea numărului Hemoconcentraţie
de trombocite în contextul
depleţiei de volum
Tulburări ale Reacţii de tip
sistemului anafilactic sau
imunitar anafilactoid din
cauza ramiprilului
sau reacţie
anafilactică din
cauza
hidroclorotiazidei,
creşterea
anticorpilor
antinucleari
Tulburări Sindromul
endocrine secreției
inadecvate a
hormonului
antidiuretic
(SIADH)
Tulburări Diabet zaharat Anorexie, scăderea Hiperpotasemie Hiponatremie
metabolice şi inadecvat controlat apetitului alimentar din cauza
de nutriţie terapeutic, ramiprilului Glicozurie,
toleranţă scăzută la Hipopotasemie, alcaloză
glucoză, sete din cauza metabolică,
hiperglicemie, acid hidroclorotiazidei hipocloremie,
uric seric crescut, hipomagneziemie,
agravarea gutei, hipercalcemie,
colesterol şi/sau deshidratare din
trigliceride serice cauza
crescute din cauza hidroclorotiazidei
hidroclorotiazidei
Tulburări Dispoziţie Confuzie,
psihice depresivă, apatie, nelinişte, tulburări
anxietate, de atenţie
nervozitate,
tulburări de somn,
inclusiv
somnolenţă
Tulburări ale Cefalee, ameţeli Vertij, parestezii, Ischemie
sistemului tremor, tulburări de cerebrală, inclusiv
nervos echilibru, senzaţie accident vascular
de arsură, cerebral ischemic
disgeuzie, ageuzie şi accident
vascular cerebral
ischemic tranzitor,
deteriorarea
abilităţilor
psihomotorii,
parosmie
Tulburări Tulburări vizuale, Xantopsie, secreţie
oculare inclusiv vedere lacrimală redusă
înceţoşată, din cauza
conjunctivită hidroclorotiazidei;
efuziune
coroidiană,
glaucom secundar
acut cu unghi
închis şi/sau
miopie acută din
cauza
hidroclorotiazidei
Tulburări Tinitus Tulburări de auz
acustice şi
vestibulare
Tulburări Ischemie Infarct miocardic
cardiace miocardică,
inclusiv angină
pectorală,
tahicardie, aritmie,
palpitaţii, edem
periferic
Tulburări Hipotensiune Tromboză în
vasculare arterială, contextul depleţiei
hipotensiune severe de volum,
arterială stenoză vasculară,
ortostatică, hipoperfuzie,
sincopă, hiperemie fenomen Raynaud,
facială vasculită
Tulburări Tuse neproductivă Sinuzită, dispnee, Sindrom de Bronhospasm,
respiratorii, iritativă, bronşită congestie nazală detresă inclusiv astm
toracice şi respiratorie bronşic agravat
mediastinale acută
(ADRS)(vezi Alveolită alergică,
punctul 4.4) edem pulmonar
necardiogen din
cauza
hidroclorotiazidei
Tulburări Inflamaţie gastro- Vărsături, Pancreatită (foarte
gastro- intestinală, stomatită rar au fost
intestinale tulburări digestive, aftoasă, glosită, raportate cazuri cu
disconfort diaree, durere evoluţie letală la
abdominal, abdominală inhibitorii ECA),
dispepsie, gastrită, superioară, creşterea
greaţă, constipaţie gură uscată enzimelor
pancreatice,
Gingivită din cauza angioedem la
hidroclorotiazidei nivelul intestinului
subţire
Sialoadenită din
cauza
hidroclorotiazidei
Tulburări Hepatită colestatică Insuficienţă
hepatobiliare sau citolitică hepatică acută,
(evoluţia letală a icter colestatic,
fost foarte rară), afectare
creşterea enzimelor hepatocelulară
hepatice şi/sau
bilirubinei
conjugate
Colecistită litiazică
din cauza
hidroclorotiazidei
Afecţiuni Angioedem: în Necroliză toxică
cutanate şi cazuri epidermică,
ale ţesutului excepţionale, sindrom Stevens-
subcutanat obstrucţia căilor Johnson, eritem
aeriene determinată polimorf,
de angioedem şi pemfigus,
care poate avea psoriazis agravat,
evoluţie letală; dermatită
dermatită exfoliativă, reacţii
psoriaziformă, de
hiperhidroză, fotosensibilitate,
erupţii cutanate, în onicoliză, exantem
special, maculo- sau enantem
papulare, prurit, pemfigoid sau
alopecie lichenoid, urticarie
Lupus eritematos
sistemic din cauza
hidroclorotiazidei
Tulburări Mialgii Artralgii, spasme
musculo- musculare
scheletice şi
ale ţesutului Oboseală
conjunctiv musculară,
rigiditate musculo-
scheletică, tetanie
din cauza
hidroclorotiazidei
Tulburări Afectare renală Agravarea
renale şi ale inclusiv proteinuriei
căilor insuficienţă renală preexistente
urinare acută, diureză
crescută, creşterea Nefrită interstiţială
uricemiei, creşterea din cauza
creatininemiei hidroclorotiazidei
Tulburări ale Impotenţă erectilă Scăderea
aparatului tranzitorie libidoului,
genital şi ginecomastie
sânului
Tulburări Fatigabilitate, Durere toracică,
generale şi astenie pirexie
la nivelul
locului de
administrare
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
e-mail: [email protected]
Website: www.anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele asociate supradozajului cu inhibitori ai ECA pot include vasodilataţie periferică excesivă
(cu hipotensiune arterială marcată, şoc), bradicardie, dezechilibre electrolitice, insuficienţă renală,
aritmii cardiace, afectarea stării de conştienţă, inclusiv comă, convulsii, pareze şi ileus paralitic.
La pacienţii predispuşi (de exemplu cu hiperplazie de prostată), supradozajul cu hidroclorotiazidă
poate determina retenţie acută de urină.
Abordare terapeutică
Pacientul trebuie atent monitorizat şi tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Măsurile
sugerate includ în primul rând detoxifiere (lavaj gastric, administrare de adsorbante) şi măsuri de
refacere a stabilităţii hemodinamice, inclusiv administrarea de agonişti alfa -adrenergici sau
administrarea de angiotensină II (angiotensinamidă). Ramiprilatul, metabolitul activ al ramiprilului,
este slab eliminat din circulaţia generală prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai ECA şi diuretice, ramipril şi diuretice, codul ATC: C09BA05
Mecanism de acţiune
Ramipril
Ramiprilatul, metabolitul activ al promedicamentului ramipril, inhibă enzima
dipeptidilcarboxipeptidaza I (sinonime: enzima de conversie a angiotensinei, kininaza II). În plasmă şi
ţesuturi, această enzimă catalizează conversia angiotensinei I în substanţa vasoconstrictoare activă
numită angiotensină II, precum şi degradarea substanţei vasodilatatoare active numită bradikinină.
Formarea redusă a angiotensinei II şi inhibarea degradării bradikininei determină vasodilataţie.
Deoarece angiotensina II stimulează, de asemenea, eliberarea de aldosteron, ramiprilatul reduce
secreţia de aldosteron. Răspunsul mediu la monoterapia cu inhibitor al ECA a fost mai scăzut la
pacienţii hipertensivi de culoare (afro-caraibieni) (de obicei, populaţie hipertensivă hiporeninemică)
comparativ cu pacienţii ce aparţin altor rase.
Hidroclorotiazidă
Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic. Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor
tiazidice nu este pe deplin cunoscut. Ea inhibă reabsorbţia de sodiu şi clor la nivelul tubului distal.
Excreţia renală crescută a acestor ioni este însoţită de diureză crescută (datorită legării osmotice a
apei). Excreţia magneziului şi a potasiului este crescută, excreţia acidului uric este scăzută.
Mecanismele posibile ale activităţii antihipertensive a hidroclorotiazidei ar putea fi: echilibru
modificat al sodiului, scăderea apei extracelulare şi a volumului plasmatic, o modificare a rezistenţei
vasculare renale, precum şi un răspuns redus la noradrenalină şi angiotensină II.
Efecte farmacodinamice
Ramipril
Administrarea ramiprilului determină o reducere marcată a rezistenţei arteriale periferice. În general,
nu sunt modificări majore ale fluxului plasmatic renal şi ale ratei filtrării glomerulare. Administrarea
ramiprilului la pacienţi cu hipertensiune arterială determină o reducere a tensiunii arteriale în
clinostatism şi ortostatism fără creşterea compensatorie a frecvenţei cardiace.
La majoritatea pacienţilor, debutul efectului antihipertensiv pentru o singură doză are loc la 1 până la
2 ore după administrarea pe cale orală. Efectul maxim după o singură doză este, de obicei, atins la 3
până la 6 ore după administrarea pe cale orală. Efectul antihipertensiv pentru o singură doză durează,
de obicei, 24 de ore.
Efectul antihipertensiv maxim al tratamentului continuu cu ramipril apare, în general, după 3 până la
4 săptămâni. Este demonstrat că efectul antihipertensiv este susţinut de tratament de lungă durată pe
parcursul a 2 ani.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu ramipril nu determină o creştere de rebound rapidă şi excesivă a
tensiunii arteriale.
Hidroclorotiazidă
În cazul hidroclorotiazidei, debutul diurezei are loc la 2 ore şi efectul maxim este la 4 ore, în timp ce
acţiunea are o durată de 6 până la 12 ore.
Debutul efectului antihipertensiv are loc după 3 până la 4 zile şi poate dura până la o săptămână după
întreruperea tratamentului.
Efectul de scădere a tensiunii arteriale este însoţit de creşterea uşoară a fracţiei de filtrare, a rezistenţei
vasculare renale şi a activităţii reninei plasmatice.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Administrarea concomitentă de ramipril şi hidroclorotiazidă
În studiile clinice, asocierea a determinat o scădere mai mare a tensiunii arteriale comparativ cu fiecare
dintre componente administrată în monoterapie. Coadministrarea ramipril cu hidroclorotiazidă tinde să
anuleze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice, posibil prin blocarea sistemului renină-
angiotensină-aldosteron. Asocierea dintre un inhibitor al ECA şi un diuretic tiazidic are un efect
sinergic şi, de asemenea, micşorează riscul de hipopotasemie determinat de diuretic în monoterapie.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.
Cancer cutanat de tip non-melanom:
Pe baza datelor disponibile obţinute din studiile epidemiologice, a fost observată o asociere între
HCTZ și NMSC, dependentă de doza cumulativă. Un studiu a inclus o populație care a constat din
71533 de cazuri de BCC și de 8629 de cazuri de SCC, corespunzând unei populaţii de control de
1430833 și respectiv 172462. Dozele mari de HCTZ (≥ 50 000 mg cumulativ) au fost asociate cu un
RR ajustat de 1,29 (IÎ 95 %: 1,23-1,35) pentru BCC și 3,98 (IÎ 95 %: 3,68-4,31) pentru SCC. A fost
observată o relație clară doză cumulativă-răspuns, atât pentru BCC, cât și pentru SCC. Un alt studiu a
indicat o posibilă asociere între cancerul de buză (SCC) și expunerea la HCTZ: 633 de cazuri de
cancer de buză au corespuns unei populații de control de 63 067, folosind o strategie de eșantionare a
din grupul expus riscului. A fost demonstrată o relație clară doză cumulativă-răspuns, cu un RR 2.1
(IC 95%: 1,7-2,6) care a crescut la un RR de 3,9 (3,0-4,9), pentru doze mari (~ 25000 mg) și RR de
7,7 (5,7-10,5), pentru doza cumulativă cea mai mare (~ 100 000 mg) (vezi și pct. 4.4).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ramipril
Absorbţie
După administrare pe cale orală, ramiprilul este rapid absorbit din tractul gastro-intestinal:
concentraţia plasmatică maximă a ramiprilului este atinsă în decurs de o oră. În funcţie de cantitatea
eliminată prin urină, mărimea absorbţiei este de cel puţin 56% şi nu este semnificativ influenţată de
prezenţa alimentelor în tractul gastro-intestinal. Biodisponibilitatea metabolitului activ, ramiprilat,
după administrarea orală a 2,5 mg şi 5 mg ramipril este de 45%.
Concentraţia plasmatică maximă a ramiprilatului, singurul metabolit activ al ramiprilului, este atinsă la
2-4 ore după administrarea ramiprilului. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a ramiprilatului
după administrare în doză unică zilnică de doze uzuale de ramipril este atinsă aproximativ în a patra zi
de tratament.
Distribuţie
Proporţia legării de proteinele plasmatice este de aproximativ 73% pentru ramipril şi de aproximativ
56% pentru ramiprilat.
Metabolizare
Ramiprilul este aproximativ complet metabolizat în ramiprilat şi în esterul diketopiperazinic, acidul
diketopiperazinic şi metaboliţii glucuronoconjugaţi ai ramiprilului şi ramiprilatului.
Eliminare
Eliminarea metaboliţilor este în principal renală. Concentraţia plasmatică a ramiprilatului descreşte
într-o manieră polifazică. Datorită legării sale saturabile, puternice la nivelul ECA şi disocierii lente de
enzimă, ramiprilatul are o fază de eliminare terminală prelungită la concentraţii plasmatice foarte mici.
După administrarea repetată de doze zilnice unice de ramipril, timpul efectiv de înjumătăţire a
concentraţiilor de ramiprilat a fost de 13-17 ore pentru dozele de 5-10 mg şi mai mare pentru dozele
mai mici, de 1,25-2,5 mg. Această diferenţă este legată de capacitatea saturabilă a enzimei de a lega
ramiprilatul.
O doză unică de ramipril administrată pe cale orală determină o concentraţie nedetectabilă a
ramiprilului şi a metabolitului său în laptele matern. Cu toate acestea, efectul dozelor repetate nu este
cunoscut.
Pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2)
Eliminarea renală a ramiprilatului este scăzută la pacienţii cu funcţie renală deteriorată şi clearance-ul
renal al ramiprilatului este direct proporţional cu clearance-ul creatininei. Aceasta determină
concentraţii plasmatice crescute de ramiprilat, care scad mult mai lent decât la subiecţii cu funcţie
renală normală.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2)
La pacienţii cu funcţie hepatică deteriorată, metabolizarea ramiprilului în ramiprilat a fost întârziată
datorită activităţii reduse a esterazelor hepatice şi concentraţiile plasmatice de ramipril la aceşti
pacienţi au fost crescute. Cu toate acestea, la aceşti pacienţi, concentraţiile plasmatice maxime de
ramiprilat nu sunt diferite de cele observate la subiecţii cu funcţie hepatică normală.
Hidroclorotiazidă
Absorbţie
După administrare pe cale orală, aproximativ 70% din hidroclorotiazidă este absorbită din tractul
gastro-intestinal. Concentraţia plasmatică maximă a hidroclorotiazidei este atinsă în decurs de 1,5 până
la 5 ore.
Distribuţie
Proporţia legării de proteinele plasmatice este de aproximativ 40% pentru hidroclorotiazidă.
Metabolizare
Hidroclorotiazida este metabolizată într-o proporţie neglijabilă la nivel hepatic.
Eliminare
Hidroclorotiazida este aproape complet (> 95%) eliminată prin rinichi sub formă neschimbată; 50 până
la 70% dintr-o doză unică administrată pe cale orală este eliminată în decurs de 24 de ore. Timpul de
înjumătăţire prin eliminare este de 5 până la 6 ore.
Pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2)
Eliminarea renală a hidroclorotiazidei este scăzută la pacienţii cu funcţie renală deteriorată şi
clearance-ul renal al hidroclorotiazidei este direct proporţional cu clearance-ul creatininei. Aceasta
determină concentraţii plasmatice crescute de hidroclorotiazidă, care scad mult mai lent decât la
subiecţii cu funcţie renală normală.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2)
La pacienţii cu ciroză hepatică, farmacocinetica hidroclorotiazidei nu a fost semnificativ modificată.
Farmacocinetica hidroclorotiazidei nu a fost studiată la pacienţi cu insuficienţă cardiacă.
Ramipril şi hidroclorotiazidă
Administrarea concomitentă de ramipril şi hidroclorotiazidă nu influenţează biodisponibilitatea lor.
Această asociere medicamentoasă poate fi considerată ca fiind bioechivalentă cu medicamentele
conţinând componentele individual.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Asocierea ramipril şi hidroclorotiazidă nu a determinat toxicitate acută la şobolani şi şoareci până
la 10 000 mg/kg. Studiile efectuate la şobolan şi maimuţă cu administrarea de doze repetate au arătat
numai tulburări ale echilibrului electrolitic.
Nu au fost efectuate studii cu această asociere privind mutagenitatea şi carcinogenitatea, deoarece
studiile efectuate cu fiecare componentă individual nu au arătat niciun risc.
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolani şi iepuri au arătat că această
asociere este întrucâtva mai toxică decât fiecare dintre componente în parte, dar niciunul dintre studii
nu a arătat un efect teratogen al acestei asocieri.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hipromeloză
Amidon de porumb pregelatinizat
Celuloză microcristalină
Stearilfumarat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10, 14, 18, 20, 28, 30, 45, 50, 56, 98, 99, 100, 300, 320 comprimate în blistere din PVC/Al
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sanofi Romania SRL
Str. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9
Sector 2, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9229/2016/01-14
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire – August 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2023