Neodolpasse 0,30 mg + 0,12 mg/ml soluţie perfuzabilă

Prospect Neodolpasse 0,30 mg + 0,12 mg/ml soluţie perfuzabilă

Producator: .

Clasa ATC: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene: Diclofenac, combinaţii,

AUTORIZAȚIE DE PUNERE PE PIAȚĂ NR. 6185/2014/01-02-03 Anexa 2

Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Neodolpasse 0,30 mg + 0,12 mg/ml soluţie perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

1000 ml soluţie perfuzabilă conţin diclofenac sodic 300 mg (echivalent cu diclofenac 278,40 mg şi

sodiu 21,60 mg) şi citrat de orfenadrină 120 mg.

Electroliți: aproximativ 190 mmol sodiu/1000 ml (4360 mg sodiu/1000 ml).

Osmolaritate: aproximativ 303 mOsm/l.

Excipient cu efect cunoscut: sodiu.

Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie perfuzabilă

Soluţie limpede şi incoloră.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Neodolpasse este indicat pentru tratamentul postoperator al durerii.

Există dovezi că, atât durerea şi inflamaţia acută de origine radiculară şi vertebrală, cât şi durerea acută

din afecţiunile reumatice, răspund la tratamentul cu Neodolpasse.

Febra, ca simptom unic, nu reprezintă indicaţie pentru administrarea Neodolpasse.

Neodolpasse este indicat la adulţi (începând cu vârsta de 18 ani).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Următoarele recomandări se aplică adulţilor (începând cu vârsta de 18 ani):

• în general, doza zilnică recomandată este de 250 ml soluţie perfuzabilă,
• în cazuri excepţionale, se pot administra două perfuzii a câte 250 ml soluţie pe zi, dacă

intervalul dintre cele două administrări este de cel puţin 8 ore.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru

utilizare).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă renală. Acestor

pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar funcţia renală trebuie monitorizată

constant. Neodolpasse este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Acestor pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar activitatea enzimelor

hepatice trebuie atent monitorizată. Neodolpasse este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică

severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste)

Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 de ani

şi peste). Este bine cunoscut faptul că pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor

adverse la antiinflamatoarele şi antireumaticele nesteroidiene (AINS). Dacă se consideră necesară

utilizarea AINS, trebuie administrate cele mai mici doze posibile, în special la pacienţii vârstnici debili

şi la pacienţii subponderali (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Neodolpasse este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Neodolpasse se administrează în perfuzie intravenoasă.

Datorită osmolarităţii mici a soluţiei, de aproximativ 303 mosm/l, Neodolpasse poate fi administrat

printr-o venă periferică.

250 ml soluţie perfuzabilă trebuie perfuzaţi într-un interval de timp de 1,5–2 ore.

Durata tratamentului:

Durata tratamentului trebuie redusă la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea

mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi, în general, nu trebuie să depăşească 7 zile.

4.3 Contraindicaţii

• Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este, de asemenea,

contraindicat în cazul pacienţilor la care episoadele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută

sunt precipitate de administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS;

• Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforaţie;
• Antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade

distincte de ulceraţie sau hemoragie dovedite);

• Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, în legătură cu un tratament anterior

cu AINS;

• Boli hematologice (de exemplu, tulburări hematopoietice, leziuni ale măduvei osoase, porfirie,

diateză hemoragică);

• Hemoragii cerebrovasculare;
• Hemoragii acute severe;
• Insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), cardiopatie ischemică,

arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară;

• Insuficienţă hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4);
• Tahiaritmie;
• Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6);
• Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani;
• Miastenia gravis, paralizie bulbară;
• Glaucom acut cu unghi închis;
• Stenoză gastro-intestinală;
• Megacolon, ileus paralitic;
• Retenţie urinară (adenom de prostată, hipertrofia prostatei sau obstrucţia colului vezical).

Trebuie luate în considerare contraindicaţiile generale ale terapiei perfuzabile, de exemplu,

hiperhidratare, insuficienţă cardiacă congestivă, insuficienţă renală (cu oligurie sau anurie), edem

pulmonar sau cerebral.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA DICLOFENAC

Femeile aflate în primul sau al doilea trimestru de sarcină trebuie monitorizate cu atenţie, dacă li se

administrează diclofenac. Nu se recomandă administrarea în timpul alăptării (vezi pct. 4.6).

Trebuie evitată utilizarea diclofenacului concomitent cu AINS sistemice, inclusiv inhibitori selectivi ai

ciclooxigenazei-2, din cauza absenţei datelor care demonstrează efecte sinergice benefice şi din cauza

potenţialul de cumulare a reacţiilor adverse.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai

scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi

cardiovasculare de mai jos).

Efecte la nivel gastro-intestinal

În cazul administrării tuturor AINS, au fost raportate hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau

perforaţie, care pot fi letale şi pot apărea în orice moment, în timpul tratamentului, cu sau fără

simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. De regulă, acestea au

consecinţe mai grave în cazul vârstnicilor.

Consumul concomitent de alcool etilic poate creşte riscul apariţiei hemoragiei gastro-intestinale.

Dacă apare hemoragie sau ulceraţie gastro-intestinală la pacienţi cărora li se administrează diclofenac,

tratamentul trebuie întrerupt.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc

crescut de scurgeri la nivelul liniei de anastomoză gastro-intestinală. În cazul utilizării diclofenacului

după o intervenție chirurgicală gastro-intestinală, se recomandă supraveghere medicală atentă și

prudență.

Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este imperativ necesară supravegherea medicală atentă, şi se

recomandă prudenţă, atunci când se prescrie diclofenac la pacienţi cu simptome care indică tulburări

gastro-intestinale (GI) sau cu antecedente care sugerează ulceraţie gastrică sau intestinală, hemoragie

sau perforaţie (vezi pct 4.8).

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare pentru doze mari de AINS şi la

pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la

pacienţii vârstnici.

Tratamentul acestor pacienţi trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie avută în vedere

asocierea medicamentelor protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) la

aceşti pacienţi (vezi mai jos şi pct. 4.5), precum şi, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu

doze reduse de acid acetilsalicilic (AAS)/aspirină sau alte medicamente susceptibile de a creşte riscul

gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom

abdominal neobişnuit (mai ales, hemoragiile GI), mai ales la începutul tratamentului.

Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor care primesc concomitent medicamente care pot creşte

riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante

precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca de

exemplu, AAS (vezi pct. 4.5).

De asemenea, se recomandă supraveghere medicală atentă şi prudenţă în cazul pacienţilor cu

antecedente de afecţiuni GI (colită ulceroasă sau boală Crohn), deoarece starea lor se poate agrava

(vezi pct. 4.8).

Pacienţi vârstnici

Pacienţii vârstnici trataţi cu AINS prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse, în special

hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale, care pot fi, de asemenea, letale.

Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor vârstnici, tinând cont de ipoteze medicale generale. În

special, la pacienţii vârstnici debili şi la pacienţii subponderali trebuie avută în vedere administrarea

celei mai mici doze eficace posibile (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă decompensată uşoară

sau moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenţie

hidrică şi edeme în timpul tratamentului cu AINS.

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu,

hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), hipertensiune arterială necontrolată,

insuficienţă cardiacă decompensată, cardiopatie ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau

boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare atentă. O evaluare similară

trebuie efectuată înainte de iniţierea unui tratament de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de

risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,

hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu

administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea

mai mică doză zilnică eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Trebuie să se

reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.

Indicaţia pentru administrare parenterală la pacienţii cu tensiune arterială sistolică mai mică de 100

mmHg sau la pacienţii cu sistem circulator instabil (de exemplu, insuficienţă circulatorie cauzată de

infarct miocardic acut, traumatism multiplu, şoc circulator la debut) trebuie evaluată cu atenţie.

Efecte la nivel cutanat

Foarte rar, au fost raportate reacţii cutanate grave asociate administrării AINS (vezi pct. 4.8), dintre

care unele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică

toxică. Se pare că pacienţii sunt expuşi unui risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începutul

tratamentului, debutul reacţiilor având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament.

Tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt imediat după apariţia erupţiei cutanate, a leziunilor

mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Efecte la nivel hepatic

Trebuie acordată o atenţie deosebită, atunci când se prescrie diclofenac pacienţilor cu insuficienţă

hepatică, deoarece starea lor se poate agrava.

Asemănător altor AINS, inclusiv diclofenac, concentraţiile plasmatice ale uneia sau mai multor

enzime hepatice pot creşte. Ca măsură de precauţie, în timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, se

recomandă monitorizarea regulată a funcţiei hepatice. Dacă valorile anormale ale testelor hepatice

persistă sau se agravează, dacă apar simptome clinice caracteristice afectării hepatice sau orice alte

manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate), tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt.

Hepatita indusă de administrarea diclofenacului poate să apară fără simptome prodromale.

Se recomandă prudenţă, atunci când diclofenacul se administrează pacienţilor cu porfirie hepatică,

deoarece acesta poate precipita o criză.

Sistem cardiovascular, aparat renal, echilibru hidro-electrolitic

Deoarece au fost raportate retenţie hidrică şi edeme în asociere cu tratamentul cu AINS, este necesară

prudenţă deosebită în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă sau renală, antecedente de

hipertensiune arterială, vârstnici, pacienţi care sunt trataţi concomitent cu diuretice sau alte

medicamente care pot influenţa semnificativ funcţia renală (vezi, de asemenea, ”Efecte

cardiovasculare şi cerebrovasculare”).

Este necesară precauţie deosebită în cazul pacienţilor cu depleţie semnificativă a volumului

extracelular din cauze diverse (de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră), din

cauza posibilelor complicaţii hemoragice, electrolitice sau volemice. În aceste cazuri, se recomandă

monitorizarea funcţiei renale, ca şi măsură de precauţie la administrarea diclofenacului.

Întreruperea tratamentului determină revenirea la starea anterioară instituirii acestuia.

Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor cu hipernatriemie.

Efecte hematologice

Utilizarea diclofenacului este recomandată numai pentru tratamente de scurtă durată. Similar altor

AINS, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei în timpul tratamentelor prelungite cu diclofenac.

Pacienţii cu tulburări de coagulare şi trombocitopenie trebuie atent monitorizaţi (vezi pct. 4.3).

Similar altor AINS, doze mari de diclofenac pot inhiba temporar o etapă a agregării plachetare.

Sistemul nervos central

Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări psihice, epilepsie şi boală Parkinson (vezi

pct. 4.8).

Astm bronşic preexistent/hipersensibilitate/sistem imunitar

La pacienţii cu astm bronşic, rinită alergică sezonieră, inflamare a mucoasei nazale (polipi nazali),

bronhopneumopatie cronică obstructivă sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special, dacă

prezintă simptome similare rinitei alergice), reacţiile adverse la AINS de tipul agravarea astmului

bronşic (aşa-numita intoleranţă la analgezice/astmul analgezicelor), edem Quincke sau urticarie sunt

mai frecvente decât la alţi pacienţi. Prin urmare, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti

pacienţi (echipament de resuscitare). De asemenea, această recomandare este aplicabilă şi în cazul

pacienţilor care suferă de alergii la alte substanţe, manifestate, de exemplu, cu reacţii cutanate, prurit

sau urticarie.

Înainte de începerea perfuzării, trebuie aflate antecedentele pacienţilor, în special, cu privire la reacţii

de hipersensibilitate (de exemplu, rinită alergică), infecţii pulmonare cronice sau astm bronşic.

Ca şi în cazul altor AINS, reacţiile alergice, inclusiv şocul anafilactic/reacţiile anafilactoide, pot apărea

fără ca pacientul să fi fost expus anterior la medicament. De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate

pot evolua în sindrom Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția infarctului

miocardic. Printre simptomele prezentate în cazul unor asemenea reacții se poate număra durerea în

piept apărută în asociere cu o reacție alergică la diclofenac.

Pacienţii trebuie informaţi că, în cazul în care identifică orice reacţie de hipersensibilitate, de exemplu,

edem facial, inflamare a căilor respiratorii (inflamare a laringelui), dispnee, astm bronşic, tahicardie,

reacţii cutanate (eritem, exanthem, urticarie, prurit) şi/sau scădere a tensiunii arteriale, tratamentul

trebuie întrerupt şi trebuie consultat un medic, imediat.

Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor care suferă de lupus eritematos sistemic şi boala mixtă a

ţesutului conjunctiv. Au fost raportate simptome de meningită aseptică (rigiditate la nivelul gâtului,

cefalee, greaţă, vărsături, febră şi dezorientare) în legătură cu aceste afecţiuni primare (vezi pct. 4.8).

Dacă în timpul tratamentului cu Neodolpasse sunt raportate simptome severe de parestezie sau durere,

perfuzia trebuie întreruptă.

Efecte generale

Asemănător altor AINS, datorită proprietăţilor farmacodinamice, diclofenacul poate masca semnele şi

simptomele unei infecţii (de exemplu, durerea).

Pacienţii trebuie să consulte medicul dacă simptomele (de exemplu, durere, inflamaţie) rămân

constante sau se agravează – de exemplu, alterarea stării generale sau apariţia febrei. Trebuie luată în

considerare indicaţia pentru un tratament antiinfecţios/antibiotic.

Cefalee indusă de analgezice

Utilizarea accidentală sau pe termen lung a unor doze mari de analgezice poate induce cefalee, care nu

trebuie tratată cu doze crescute de medicament. Pacienţii trebuie informaţi, atunci când este necesar.

Nefropatie indusă de analgezice

Administrarea regulată a analgezicelor, în special, a combinaţiilor de diferite analgezice, poate

provoca leziuni ireversibie ale rinichilor, inclusiv risc de insuficienţă renală. Pacienţii trebuie

informaţi, atunci când este necesar.

Investigaţii paraclinice

În funcţie de durata tratamentului cu diclofenac, se recomandă insistent monitorizarea ionogramei

serice, a echilibrului hidric şi acido-bazic, a activităţii enzimelor hepatice, a funcţiei hepatice şi renale,

a hemoleucogramei, a testelor de coagulare şi a testelor pentru hemoragii oculte.

Dacă se administrează în asociere cu antidiabetice orale, trebuie monitorizată glicemia.

Dacă se administrează în asociere cu diuretice care economisesc potasiul, trebuie monitorizată

potasemia.

Dacă pacientul este tratat cu anticoagulante, trebuie monitorizate testele de coagulare.

Pentru recomandări suplimentare, vezi pct. 4.5.

ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ:

Administrarea continuă, de lungă durată, a orfenadrinei poate produce toleranţă la tratament.

Neodolpasse nu este indicat pentru administrare pe termen lung, prin urmare, această reacţie nu este de

aşteptat.

Tensiunea arterială a pacienţilor cu hipotensiune arterială trebuie controlată după administrarea

intravenoasă şi înainte ca pacientul să părăsească unitatea sanitară.

Informaţii referitoare la excipienţii cu efect cunoscut:

Acest medicament conţine sodiu, aproximativ 1090 mg (1,09 g) per doză, echivalent cu 54,5% din

doza maximă zilnică recomandată de OMS de sodiu, pentru un adult.

Doza maximă zilnică recomandată din acest medicament este echivalentă cu aproximativ 109% din

doza maximă zilnică recomandată de OMS de sodiu pentru un adult.

Se consideră că Neodolpasse are un conținut ridicat de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în

special de către persoanele care urmează o dietă cu conținut scăzut de sare.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Pot apărea următoarele interacţiuni:

INTERACŢIUNI REFERITOARE LA DICLOFENAC

Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile:

Alte antiinflamatoare nesteroidiene Accentuare a reacțiilor adverse, în special,

creșterea riscului de ulcerație sau hemoragie

gastro-intestinală (vezi pct. 4.4) (asocierea nu este

recomandată)

Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile:

Acid acetilsalicilic Reducere a concentraţiei plasmatice, simultan cu

risc adițional de afectare gastro-intestinală

(asocierea nu este recomandată)

Anticoagulante și antiagregante plachetare Se recomandă precauție, întrucât administrarea

concomitentă crește riscul de hemoragii. Deși

investigațiile clinice nu par să indice faptul că

diclofenacul influențează acțiunea

anticoagulantelor, la pacienții la care se

administrează concomitent diclofenac și

anticoagulante există raportări izolate privind

riscul mărit de hemoragie. De aceea, la acești

pacienți se recomandă monitorizare atentă.

Glicozide cardiotonice (de exemplu, digoxina) Creștere a concentrației sanguine a glicozidelor –

se recomandă controlul strict al concentrațiilor

plasmatice ale glicozidelor și ajustarea dozei

Inhibitori ai ECA (enzima de conversie a Reducere a efectului antihipertensiv (se

angiotensinei) recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc

Antagoniști ai receptorilor angiotensinei II crescut de nefrotoxicitate, cauzată de inhibiția

ciclooxigenazei (insuficiență renală acută, în

special la pacienții deshidratați), precum și risc

crescut de hiperpotasemie (se recomandă

monitorizarea funcției renale și a concentrației de

potasiu; este necesară hidratare corespunzătoare)

Furosemid și alte diuretice de ansă Reducere a efectului antihipertensiv (se

Antihipertensive recomandă monitorizarea tensiunii arteriale)

Diuretice Reducere a efectului antihipertensiv (se

recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc

crescut de nefrotoxicitate indusă de diclofenac (se

recomandă monitorizarea funcției renale; este

necesară hidratare corespunzătoare)

Diuretice care economisesc potasiul Potență crescută, asociată cu creșterea

concentrației plasmatice de potasiu, care, prin

urmare, trebuie frecvent monitorizată

Glucocorticoizi Creștere a frecvenței ulceraţiilor sau hemoragiilor

gastro-intestinale (vezi pct. 4.4)

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi

(ISRS) pct. 4.4)

Bifosfonați Studiile clinice indică un risc crescut de

hemoragie gastro-intestinală sau posibilitatea

apariției insuficienței renale (la administrarea

clodronat) – se recomandă monitorizare

Pentoxifilină Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală

Alcool (asocierea nu este recomandată)

Ciclosporină Risc crescut de afectare gastro-intestinală, nefro-

și hepatotoxicitate (asocierea trebuie evitată sau

trebuie administrată o doză mai mică de

diclofenac; se recomandă monitorizarea funcției

renale și hepatice)

Triamteren Insuficienţă renală

Tacrolimus Insuficiență renală (asocierea trebuie evitată)

Inhibitori potenți ai CYP2C9 (de exemplu, Creştere semnificativă a concentrațiilor plasmatice

sulfinpirazonă și voriconazol) ale diclofenacului, cauzată de inhibarea

metabolizării acestuia (se recomandă reducerea

dozei de diclofenac și monitorizare)

Moclobemidă Creștere a efectului diclofenacului

Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile:

Colestiramină, Colestipol Absorbție întârziată sau redusă a diclofenacului.

Diclofenacul trebuie administrat, fie cu 1 ora

înainte, fie după 4-6 ore de la administrarea

acestor substanțe

Metotrexat Diclofenacul poate inhiba clearance-ul tubular

renal al metotrexatului, prin urmare, determinând

creșterea concentrației sanguine a metotrexatului.

Se recomandă precauție, atunci când se

administrează AINS, inclusiv diclofenac, cu mai

puţin de 24 ore înainte sau după tratamentul cu

metotrexat, deoarece concentraţia plasmatică a

metotrexatului poate crește, iar toxicitatea acestei

substanțe se poate accentua.

Litiu Creştere a concentraţiilor plasmatice (se

Fenitoină recomandă controlul atent al concentraţiilor

plasmatice şi ajustarea dozelor)

Antidiabetice orale Sunt posibile fluctuaţii ale glicemiei (se

recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei)

Chinolone Crize convulsive (asocierea nu este recomandată)

Analogi de prostaglandine A fost raportat un caz izolat de necroză

miocardică şi şoc anafilactic

Zidovudină Risc crescut de hematotoxicitate

INTERACŢIUNI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ

Orfenadrină asociată cu: Reacţii posibile

Amantadină Potenţare a efectului anticolinergic

Inhibitori MAO

Chinidină

Antidepresive triciclice

Levodopa Potenţare a efectului anti-Parkinson

Tranchilizante Accelerare a metabolizării, rezultând

scăderea concentraţiilor plasmatice ale

tranchilizantelor

Dextropropoxifen Tremor, dezorientare, anxietate

Tiroxină Orfenadrina poate influenţa determinarea

tiroxinei, precum şi funcţia glandei tiroide

(concentraţii plasmatice crescute ale

tiroxinei legate de proteine)

Clorpromazină Risc crescut de hipotermie

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

DICLOFENAC

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta, în mod negativ, sarcina şi/sau dezvoltarea

embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţii

cardiace şi gastroschiză, după utilizarea la începutul sarcinii a unui inhibitor de sinteză a

prostagladinelor. Se poate considera că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. Riscul

absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. La

animale, s-a observat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a determinat

creşterea avorturilor pre- şi post-implantare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora

li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice, s-a

raportat creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv a celor cardiovasculare.

Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea Neodolpasse poate provoca oligoamnios, care apare în

caz de disfuncție renală fetală. Poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și, de obicei, este

reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial

în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, cele mai multe dintre acestea s-au rezolvat după

întreruperea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină,

Neodolpasse trebuie administrat numai dacă este absolut necesar. Dacă Neodolpasse se utilizează de

către o femeie care încearcă să conceapă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de

sarcină, doza trebuie menţinută cât mai scăzută, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă

posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligoamnios și constricția canalului arterial trebuie luată în

considerare după expunerea la Neodolpasse timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină.

Administrarea Neodolpasse trebuie întreruptă dacă se constată oligoamnios sau constricția canalului

arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune:

• fătul la:

− toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial şi

hipertensiune pulmonară);

− disfuncţie renală (vezi mai sus).

• mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

− posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate

apărea chiar la doze foarte mici;

− inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.

Prin urmare, Neodolpasse este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și

5.3) .

Alăptarea

Similar altor AINS, diclofenacul trece, în cantitate mică, în laptele matern. Prin urmare, diclofenacul

nu trebuie administrat în timpul alăptării.

Fertilitatea

Prostaglandinele joacă un rol important în procesul de ovulaţie, implantare şi vascularizare a placentei.

Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată

femeilor care încearcă să conceapă. La femeile care au probleme de concepţie sau care sunt supuse

investigaţiilor privind infertilitatea, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu diclofenac.

ORFENADRINĂ

Sarcina

Nu există experienţă sau experienţa utilizării citratului de orfenadrină în timpul primului trimestru de

sarcină este limitată. Nu există experienţă clinică privind utilizarea citratului de orfenadrină în timpul

celui de-al doilea şi a celui de-al treilea trimestru de sarcină. Studiile efectuate pe animale sunt

insuficiente pentru a stabili toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial la om nu este

cunoscut. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă potenţialul

beneficiu justifică riscul potenţial.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă citratul de orfenadrină este excretat în laptele matern. Prin urmare, citratul de

orfenadrină trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o riguroasă evaluare a raportului

beneficiu/risc.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Neodolpasse are influenţă moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Pacienţii care, în timpul tratamentului cu Neodolpasse, prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij,

somnolenţă sau alte tulburări ale sistemului nervos, trebuie să evite să conducă sau să folosească

utilaje. Pacienţii trebuie informaţi în mod corespunzător, în special, în legătură cu asocierea cu

alcoolul etilic.

4.8 Reacţii adverse

Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele categorii de frecvenţă:

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1>

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1>

Rare (≥1/10000 şi <1>

Foarte rare (≤1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA DICLOFENAC

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt tulburările gastro-intestinale. Apar ulceraţii peptice, perforaţii

sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale, în special la pacienţii vârstnici. După administrarea de

AINS, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, meteorism, constipaţie, dispepsie, durere abdominală,

melenă, hematemeză, stomatită aftoasă, agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn preexistente (vezi

pct. 4.4). Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent. Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială

şi insuficienţă cardiacă, în asociere cu tratamentul cu AINS.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului pe termen scurt sau pe termen

lung.

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă

Frecvenţă

Infecţii şi infestări

Foarte rare Agravare a inflamaţiei de etiologie infecţioasă (de

exemplu, apariţia fasceitei necrozante)

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare Inhibare a agregării plachetare, risc de hemoragie,

trombocitopenie, purpură, leucopenie,

pancitopenie, agranulocitoză, anemie (inclusiv

anemie hemolitică şi anemie aplastică),

panmielopatie, eozinofilie

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare Hipersensibilitate, reacţii sistemice anafilactice şi

anafilactoide, inclusiv hipotensiune arterială, şoc

şi bronhospasm

Foarte rare Edem angioneurotic (inclusiv edem facial), edem

lingual, edem laringian, însoţit de stenoză

traheală, dispnee

Tulburări psihice

Foarte rare Dezorientare, depresie, insomnie, anxietate,

coşmaruri, iritabilitate, tulburări psihotice

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente Cefalee, vertij

Rare Ameţeală, somnolenţă, nelinişte, agitaţie

Foarte rare Tulburări de sensibilitate (inclusiv parestezii),

tulburări psihice, dezorientare, crize convulsive,

anxietate, tremor, meningită aseptică, disgeuzie,

accident vascular cerebral

Tulburări oculare

Foarte rare Tulburări de vedere (vedere înceţoşată sau

diplopie)

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă

Frecvenţă

Tulburări acustice şi vestibulare

Rare Vertij

Foarte rare Tulburări de auz tranzitorii, tinitus

Tulburări cardiace

Foarte rare Palpitaţii, durere retrosternală, edeme,

insuficienţă cardiacă, infarct miocardic acut

Cu frecvență necunoscută Sindrom Kounis

Tulburări vasculare

Foarte rare Hipertensiune arterială, vasculită

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare Astm bronşic (inclusiv dispnee)

Foarte rare Pneumonie

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente Epigastralgie, inapetenţă, greaţă, vărsături, diaree,

crampe abdominale, dispepsie, anorexie,

meteorism, flatulenţă

Rare Gastrită, hemoragii gastro-intestinale (care pot fi

oculte); ulcer peptic cu sau fără hemoragie şi/sau

perforaţie, hematemeză, melenă, diaree

sanghinolentă

Foarte rare Tulburări la nivelul abdomenului inferior (de

exemplu, colită hemoragică nespecifică,

agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn),

constipaţie, stomatită (inclusiv stomatită aftoasă),

glosită, leziuni esofagiene, stricturi intestinale de

tip diafragmă, pancreatită

Cu frecvență necunoscută Colită ischemică

Tulburări hepatobiliare

Frecvente Creştere tranzitorie a concentraţiei plasmatice a

transaminazelor

Rare Insuficienţă hepatică în diferite stadii, hepatită cu

sau fără icter

Foarte rare Hepatită fulminantă, necroză hepatică,

insuficienţă hepatică acută

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente Erupţie cutanată, exantem

Rare Urticarie

Foarte rare Alopecie reversibilă, erupţii buloase, eczemă,

eritrodermie, purpură (inclusiv, purpură alergică),

sindrom Stevens-Johnson (eritem exudativ

multiform), sindrom Lyell (necroliză epidermică

toxică), dermatită exfoliativă, reacţie de

fotosensibilizare, prurit

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente Retenţie hidrosalină

Foarte rare Insuficienţă renală acută, hematurie, nefrită

interstiţială, sindrom nefrotic, proteinurie,

necroză papilară renală

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Foarte rare Impotenţă

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente Durere la locul de administrare, indurare la locul

de administrare, iritaţie a venei, tromboflebită

Rare Edem, necroză la locul de administrare

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă

Frecvenţă

Foarte rare Abces la locul de administrare

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează, în mod consecvent, existenţa unui risc crescut de

apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic acut şi accident vascular

cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special, în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul

de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4 Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Pacienţii trebuie informaţi în legătură cu necesitatea întreruperii tratamentului cu diclofenac şi

consultarea imediată a unui medic, dacă apar următoarele simptome ale unor reacţii adverse posibil

periculoase:

• disconfort gastric, pirozis sau gastralgie;
• hematemeză, melenă sau hematurie;
• reacţii cutanate, de exemplu, erupţie cutanată sau mâncărime;
• dificultate la respiraţie, detresă respiratorie sau dispnee, edeme în zona capului;
• îngălbenire a pielii sau a sclerelor;
• stare de epuizare severă, însoţită de inapetenţă;
• durere de gât persistentă, răni la nivelul mucoasei bucale, stare de epuizare sau febră;
• epistaxis, dermatoragie;
• edem al feţei, plantelor sau membrelor inferioare;
• excreţie redusă de urină, asociată cu stare de epuizare severă;
• cefalee severă sau rigiditate a gâtului;
• durere retrosternală;
• dezorientare.

REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA ORFENADRINĂ

Reacţiile adverse la orfenadrină sunt determinate, în mare parte, de efectul său parasimpatolitic.

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă

Frecvenţă

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente Euforie, nervozitate, anxietate, tulburări ale

somnului, confuzie, depresie, labilitate

emoţională

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente Fatigabilitate, vertij

Mai puţin frecvente Cefalee, tremor, disfagie şi tulburări de vorbire,

tulburări de gândire, tulburări ale apetitului şi

gustului

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi Slăbiciune, ameţeală, stare de nelinişte

estimată din datele disponibile)

Tulburări oculare

Frecvente Tulburări de vedere

Mai puţin frecvente Durere, xeroftalmie

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi Tulburări temporare de acomodare, presiune

estimată din datele disponibile) oculară crescută

Tulburări cardiace

Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată Tahicardie, palpitaţii

din datele disponibile)

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente Rinită, durere retrosternală

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente Stare de rău, greaţă

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă

Frecvenţă

Mai puţin frecvente Xerostomie, dureri abdominale, constipaţie,

diaree

Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată Vărsături, inapetenţă

din datele disponibile)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente Exantem

Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată Reducere a secreţiei glandelor sudoripare

din datele disponibile) (acumulare de căldură), hiperemie cutanată

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente Retenţie urinară, incontinenţă urinară

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Mai puţin frecvente Arsuri în zona genitală, la femei

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente Disconfort, slăbiciune la nivelul membrelor

inferioare

Raportarea reacţiilor adverse

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din

domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenția Națională a

Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO

e-mail: [email protected]

Website: www.anm.ro

4.9 Supradozaj

Simptome

DICLOFENAC:

Nu există un tablou clinic tipic, ca urmare a supradozajului cu diclofenac.

Supradozajul poate determina apariţia simptomelor de tipul vărsături, hemoragie gastro-intestinală,

diaree, vertij, tinitus şi crize convulsive. În caz de supradozaj sever, pot apărea atât insuficienţă renală

acută şi afectare hepatică, cât şi deprimare respiratorie şi cianoză.

ORFENADRINĂ:

Supradozajul acut cu orfenadrină se manifestă prin: tegumente fierbinţi şi uscate, sudoraţie, hiperemie,

xeroză a mucoaselor, tahipnee, midriază, tulburări de motilitate, tremor muscular, ataxie, crize

convulsive tonicoclonice, halucinaţii, anurie, aritmii cardiace, insuficienţă cardiacă, epuizare, colaps,

stare de inconştienţă şi tulburări ale echilibrului electrolitic şi ale balanţei acido-bazice.

Tratament

DICLOFENAC

Nu există un antidot specific.

Tratamentul supradozajului constă în tratament simptomatic şi măsuri generale de susţinere, inclusiv

monitorizarea funcţiilor vitale. Tratamentul simptomatic şi măsurile generale de susţinere trebuie

utilizate în caz de hipotensiune arterială, insuficienţă renală, crize convulsive, tulburări gastro-

intestinale şi deprimare respiratorie.

Măsurile speciale, de tipul diurezei forţate, dializei sau hemoperfuziei, sunt probabil ineficiente în

eliminarea AINS, din cauza gradului mare de legare a acestora de proteine şi a gradului ridicat de

metabolizare.

ORFENADRINĂ

• Diureză forţată, pentru a creşte volumul de urină şi debitul prin vezica urinară;
• Dializă peritoneală, hemodializă;
• Măsuri de susţinere: hidratare pe cale parenterală şi măsuri de reglare a circulaţiei, în funcţie de

simptome.

Împotriva efectelelor anticolinergice ale orfenadrinei, poate fi avut în vedere tratamentul cu

fizostigmină.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene: Diclofenac, combinaţii,

codul ATC: M01AB55

Neodolpasse este o combinaţie care include un antiinflamator nesteroidian (diclofenac) şi o substanţă

utilizată pentru ameliorarea spasmelor musculaturii scheletice (orfenadrină), recomandată pentru

tratamentul durerii şi inflamaţiei acute.

Această combinaţie întrerupe cercul vicios al durerii şi al contracturii musculare (cercul durerii).

Durerea cauzată de spasm este tratată cu miorelaxante, în timp ce inflamaţiile fără componentă

spastică sunt tratate cu medicamente analgezice şi antiinflamatoare.

Diclofenacul (acid 2-[(2,6-diclorfenil)-amino]-fenilacetic), un derivat al acidului fenilacetic, este un

medicament antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice, antiinflamatorii şi antipiretice.

Acţionează, în principal, prin inhibarea cicloxigenazei şi a biosintezei prostaglandinelor. În doze mai

mari, diclofenacul reduce biosinteza compuşilor pe calea lipooxigenazei (de exemplu, leucotrienele) şi

este un inhibitor reversibil al agregării plachetare induse experimental.

Orfenadrina (2-dimetil-amino-etil-2-metil-benzidrileter) este un miorelaxant cu eficacitate mare, care

acţionează la nivel central. Orfenadrina acţionează exclusiv asupra muşchilor cu tonus crescut

patologic. Durerea cauzată de spasmele musculaturii scheletice răspunde foarte bine la orfenadrină. De

asemenea, orfenadrina are efect parasimpatolitic, anestezic local şi slab antihistaminic.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

DICLOFENAC

Absorbţie

Cele mai mari concentraţii plasmatice ale diclofenacului sunt atinse imediat după perfuzare. Perfuzia

cu diclofenac determină un debut rapid al efectului.

Mai mult, concentraţiile plasmatice maxime sunt evitate datorită perfuzării.

După administrarea intravenoasă a 75 mg diclofenac, timp de 2 ore, este atinsă o concentraţie

plasmatică maximă medie de 1,9 µg/ml.

Concentraţia plasmatică este direct proporţională cu doza administrată. După 2-4 ore de la

administrarea perfuziei, în lichidul sinovial sunt atinse concentraţiile maxime, care rămân la un nivel

ridicat (comparativ cu plasma),timp de până la 12 ore.

Distribuţie şi metabolizare

Biodisponibilitatea sistemică după administrare i.v. este aproximativ de două ori mai mare decât cea

atinsă după administrarea orală sau rectală a aceleiaşi doze, deoarece aproximativ jumătate din doza de

substanţă activă este metabolizată (efect de prim-pasaj), în timpul prim-pasajului hepatic, după

administrare orală sau rectală.

La dozele terapeutice, diclofenacul este legat de proteinele plasmatice (în principal, de albumină), în

proporţie de 99,7%.

Eliminare

Eliminarea din lichidul sinovial este lentă (timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare 3-6 ore),

comparativ cu eliminarea din plasmă (timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare 1-2 ore).

Aproximativ 60% din doza administrată se elimină pe cale renală sub formă de metaboliţi parţial

activi, mai puţin de 1% este eliminat sub formă nemetabolizată, iar restul este eliminat în bilă şi fecale,

sub formă metabolizată.

Profilul farmacocinetic al diclofenacului nu depinde de vârstă. Dacă dozele recomandate şi intervalele

de administrare sunt respectate, nu se aşteaptă acumulare, inclusiv la pacienţii cu insuficienţă renală

sau hepatică.

ORFENADRINĂ

Absorbţie

Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 2 minute după administrarea i.v.

Distribuţie şi metabolizare

A fost demonstrat în studii clinice că orfenadrina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de

aproximativ 90%.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al orfenadrinei este de 14 ore. Substanţa este

metabolizată intens şi eliminată, în principal, pe cale renală.

5.3 Date preclinice de siguranţă

DICLOFENAC

Datele preclinice, bazate pe studii farmacologice convenţionale de siguranţă, toxicitate la doză unică şi

doze repetate, genotoxicitate şi potenţial carcinogen, nu arată un pericol deosebit pentru om.

Există studii pe diferite specii animale în ceea ce priveşte toxicitatea cronică. În intervalul de doze

toxice, au apărut numai ulceraţii la nivelul tractului GI şi modificări ale hemoleucogramei.

Diclofenacul nu are efect asupra fertilităţii generaţiei parentale (şobolani) sau asupra dezvoltării pre-,

peri- şi postnatale a puilor. Nu au fost înregistrate efecte teratogene la şoareci, şobolani şi iepuri. În

cadrul diferitelor studii (pe animale), nu au fost înregistrate efecte mutagene in vitro sau in vivo şi, de

asemenea, nu a fost observat un potenţial carcinogen, în cadrul studiilor pe termen lung la şobolani şi

şoareci.

In vitro (celule de iepure), valorile concentraţiilor diclofenacului sodic, care corespund concentraţiilor

atinse în plasmă sau în lichidul sinovial la om, nu produc inhibarea biosintezei proteoglicanilor la

nivelul cartilajului.

ORFENADRINĂ

Studiile de toxicitate după doze repetate nu îndeplinesc standardele actuale.

Administrarea repetată la câini (oral, până la 60 mg/kg corp, timp de 8 săptămâni, urmat de

administrarea dozei de 150 mg/kg corp, timp de 5 săptămâni, întotdeauna de 5 ori/săptămână) nu a

evidenţiat efecte asupra creşterii în greutate, hemoleucogramei şi funcţiei renale.

După administrarea orală a 20 mg/kg corp la câini, timp de 5 luni, a fost înregistrată leucocitoză, dar

nu au fost identificate modificări histopatologice la examinarea organelor.

În cadrul studiilor in vitro cu orfenadrină, nu au fost înregistrate nici efecte mutagene, nici potenţial

genotoxic clinic relevant. Nu se cunosc studii care investighează potențialul carcinogen.

Există diferite studii preclinice de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate pe şoareci,

şobolani şi iepuri, care s-au desfăşurat inadecvat şi au fost insuficient documentate. Rezultatele nu sunt

consecvente, cu toate acestea, nu poate fi exclus un potenţial efect embriotoxic.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Acetilcisteină

Acid L-malic

Edetat disodic dihidrat

Hidroxid de sodiu

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

Amestecarea cu alte medicamente poate fi efectuată numai dacă a fost testată compatibilitatea.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

Perioada de valabilitate în ambalajul original:

1 an

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului:

Neodolpasse trebuie utilizat imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluţie

neutilizată trebuie eliminată.

Perioada de valabilitate după amestecare cu alte componente:

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat

imediat, responsabilitatea privind durata şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare revine

utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 24 de ore la temperatura camerei, exceptând situaţiile în care

amestecarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate, iar compatibilitatea amestecului

poate fi asigurată (vezi pct. 6.6).

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

A se păstra flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane din sticlă incoloră a 250 ml, închise cu dopuri din cauciuc halobutilic şi capse din aluminiu.

Cutie cu 1 flacon din sticlă a 250 ml soluţie perfuzabilă

Cutie cu 5 flacoane din sticlă a câte 250 ml soluţie perfuzabilă.

Cutie cu 10 flacoane din sticlă a câte 250 ml soluţie perfuzabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Soluţia trebuie utilizată imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluţie

neutilizată, cât şi orice cantitate de soluţie rămasă după perfuzare trebuie eliminată.

Numai pentru o singură administrare.

A se utiliza numai soluţiile limpezi şi incolore, din flacoane nedeteriorate.

Dacă Neodolpasse este amestecat cu alte medicamente, trebuie avute în vedere manipularea aseptică,

omogenizarea corespunzătoare a amestecului şi, în special, compatibilitatea.

A fost testată compatibilitatea amestecurilor de Neodolpasse cu: dexametazonă, prednisolon,

omeprazol, lidocaină, ranitidină, metoclopramid sau esomeprazol.

Compatibilitatea este testată numai pentru amestecurile în anumite proporţii. Informaţii specifice

privind aceste proporţii sunt disponibile, la cerere, la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă.

Compatibilitatea trebuie verificată cel puţin vizual (anumite incompatibilităţi chimice şi, respectiv,

terapeutice, care nu pot fi observate, rămân posibile).

Durata de perfuzare a amestecului nu trebuie să depăşească 24 de ore.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

FRESENIUS KABI ROMANIA SRL

Strada Henri Coandă, Nr. 2,

Oraş Ghimbav, Judeţ Braşov,

România

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6185/2014/01-02-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: februarie 2014

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.